| = cu plăcere... | Ion Cuzuioc [28.May.15 15:37] |
| Ce să-ți spun, frate Dan? Le-am citit cu plăcere ( cu mai multă decât comentariile la cronica epigramatică) și îndrăznesc să-ți mărturisesc următoarele:1)primul(senryu) este provocatoare, dacă-am înțeles subtextul merelor Anei, fie coapte sau verzi, nu importă;2)al doilea este amuzantă, captivantă, dar, cred eu,nițel deconspirată;3)iar la al treilea, să înțeleg c-ai tot purtat pe tălpile umede ale pantofilor sau ale picioarelor petalele florilor de cireși până la vecină sau ai presurat cărarea cu petale de flori; mai poate fi o variantă, la vecina cu cireșii în floare au cam îndesit-o oaspeții...Așa am gândit eu azi, mâine îmi pot apărea alte gânduri, iar alții cine știe la ce s-or fi gândit? Cred că asta și este meritul Haiku-ului, să-l provoace la infinit pe cititor! Apropo, de ce le numești SENRYU și nu HAIKU? Cu gânduri bune I.C.! | |
| = a se citi: | Ion Cuzuioc [28.May.15 15:40] |
| a se citi: provocator, amuzant, captivant, deconspirat!!! | |
| = m-am bine dispus | nicolae tomescu [28.May.15 17:44] |
| când am citit aceste micropeme Primul, este desigur versificarea, în acest fel, a unei vechi întâmplări . Presupun că aflarea acestui adevăr nu are loc la 6-7 ani atunci când se învață sunetul și litera a ci vreo câțiva mai târziu. Eu l-am citit cam așa. Ana are mere!- m-am convins că-i chiar așa/ sub un măr înflorit la al doilea cred că aroma nu e în aer ci doar în mintea pofticiosului. Am citit ultimele 2 versuri: hm... să fie pe aici/ și ceva țuică? Toate astea sunt doar în gândul meu și nu impietează cu nimic asupra valorii textelor | |
| = Dubii | nicolae bunduri [29.May.15 21:25] |
| ...dubii în sensul că nu prea am curaj să mă apuc și eu de acest stil șugubăț care, deși îmi place, ca să-l abordez ar trebui să trec prin faza de începător, o fază destul de ingrată mai ales la vârsta ...nu mai spun care. Dacă epigrama e scurtă și cu poantă, acest stil e ultrascurt și cu ...schepsis. Sau așa îl văd eu. Am mai citit pe ici, pe colea senryu dar la tine văd o oarecare constanță valorică, evident la un nivel ridicat. Mai la toate am fost "transportat" într-o direcție sau alta, poate pe cea pe care ai vrut tu să mă trimiți, poate pe cea care am alunecat eu dar mi-au plăcut. Analizând cele trei tristihuri pot spune următoarele, în ordinea "numerelor de pe tricou": 1) O mică ironie a omului trecut prin viață care își reconstruiește vag imaginile adolescentului fascinat de frumusețea paradisiacă a ființei feminine la o vârstă fragedă ca și cele două mere. Repet, e o mică ironie amestecată cu o mare nostalgie. 2) Aici gluma se îngroașă, mă trimite haios într-o zonă dragă mie. Și spre liniștirea mea, nu numai mie. La asta se simte mai mult apropierea de epigramă. 3)Eeee, la a treia se schimbă treaba. Mă îndeamnă la meditație, melancolie și dragoste dar mă îndeamnă și la un pas greșit spre vecina care oricum ar fi ea...e alta. Este mai "rafinată" decât primele două. Voi încerca și eu așa ceva dar numai după un antrenament la "școala" ta. succes | |
| = Re: am dubii dar... m-am binedispus... cu plăcere... | Dan Norea [31.May.15 11:34] |
| Ion Cuzuioc, senryu este o specie de poezie niponă diferită de haiku. Într-un haiku, subiectul este natura, într-un senryu este natura umană. Un senryu poate și e chiar bine să aibă o doză de umor și ironie fină. În senryu nu e obligatoriu aspectul sezonal. Etc. Nicolae Tomescu, ai intuit bine esența micropoemelor. Inclusiv cea de țuică. :) Nae, niciodată nu e prea târziu să te apuci de un domeniu nou. Dacă nu tu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Apropo' de școală, ți-am dat volumul meu "Ucenic la școala de haiku"? | |
| = cu recunoștință, Dan Norea! | Ion Cuzuioc [31.May.15 12:18] |
| Dane, cunosc și eu câte ceva din cele citite despre Haiku și Senryu, mai mult,în anii studențești chiar mă amuzam și compuneam și eu tristihuri, publicându-le-n diferite reviste de la Moscova( o școală bogată, cu tradiții). Cred că știi că începuturile poeziei satirice ruse vin de la fiul Domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir, Antioh. Într-o zi, când mi s-a interzis să fiu publicat și editat, pedepsit și exilat în provincie, m-am lăsat de multe, ca să revin la scris abia după anii nouăzeci. Am uitat și de poezia niponă până n-am citit eseul tău din revista Epigrama, care m-a zguduit, m-a reanimat, m-a impus să revin la ea. Am intrat pe Agonia ca să citesc tot ce-i postat despre Haiku etc. Am trecut și pe saiturile rusești, căci posed rusa la perfecție, ca să citesc din poezia niponă. Sper să prezint și eu câte ceva din această poezie neobișnuit de fermecătoare și gânditoare, dar, cu timpul. Așa că, dacă-mi va reuși ceva să știi că-n mare parte meritul ți-l datorez. Am vrut să recunosc acest lucru într-o discuție particulară, dar, Bunul Dumnezeu a dorit ca această mărturisire sa aibă loc azi de Duminica Mare!Cu recunoștință, Ion Cuzuioc! | |
| = Re: cu recunoștință | Dan Norea [01.Jun.15 10:53] |
| Ioane, am scris eseul acela pentru un simpozion de haiku. A avut succes, după aceea a apărut în două reviste de haiku, dar nu mi-am imaginat că apariția în revista "Epigrama" (apariție contestată de unii confrați) va avea un asemenea impact asupra unor epigramiști. Mulțumesc pentru feedback! | |
| = feedback! | Ion Cuzuioc [01.Jun.15 20:57] |
| Dane, nu vreau să știu de contestația confraților epigramiști, căci eseul tău despre Haiku-Senryu se cere a fi publicat în toate revistele literare pentru toate vârstele. Mulți se avântă-n haiku-uri crezând că (ei-ele) sunt un joc de cuvinte uitând de profunzimea lor gânditoare filosofică. Feedback-ul meu este o reacție sinceră la eseul tău din revista „Epigrama”.Sper să fiu și-n posesia unui volum cu Haiku-uri! | |