| = tehnică foarte bună | Vasile Munteanu [07.Mar.15 19:09] |
dar pare genul de poem care... "n-a prins trenul"; desigur, probabil așa se vede fie dintr-un tren cu regim special, care nu oprește în gara autorului; fie de la o fereastră unei case din apropierea gării, de unde nu se poate cuprinde vizual întregul peron; posibil ca autorul să se fi urcat "din mers", după ce a ieșit din câmpul vizual. argumente: povestea nu doar că reușește să capteze atenția, dar e condusă cu mână sigură până la final; însă "vagoanele" (a se citi strofele) sunt compuse integral din formule consacrate sau din formulări (să le zic așa) ezitante, cum ar fi (voi cita pe sărite - preambul, intermediar, final ): "alunecam pe șine... un șarpe șuiera (fără să uităm că asonanța caracterizează mai ales poezia populară)", "destinul întins ca un arc", "sunt doar un călător", ș.c.l.; ii) "cândva așteptam pe un peron", "gara unui oraș necunoscut", "îmi era frig și nu trecea nici un tren + o voce... anunța/ că nu va mai opri nici un tren" ș.c.l.; iii) (iar) "mi se făcuse frig", "să ne întoarcem din depărtări", "orașul fără chip". | |
| = re Vasile Munteanu | Ioan Barb [07.Mar.15 20:32] |
| Mulțumesc pt. recomandarea textului. Unele sugestii sunt de apreciat. Când voi avea proiecția concretă a utilității acestora voi efectua revizia vagoanelor și ajustările necesare. Mulțumesc și pentru sugestii. | |
| = simplu acar | Vasile Munteanu [07.Mar.15 20:43] |
| la acest text, șefa dispeceratului Triaj este Eugenia Reiter; nu merit mulțumirile dv. | |
| = atunci | Ioan Barb [07.Mar.15 21:12] |
| Îmi declin prima parte din mulțumiri doamnei Eugenia Reiter. Adică celor pentru recomandarea textului. Le mențin și pe cele destinate acarului! | |
| = * | Ioan Barb [07.Mar.15 21:15] |
| revin - cele destinate pentru recomandarea textului. | |