| = do-re-mi, sol, si... | Petru Teodor [09.Feb.15 23:59] |
| Otilia, primele două strofe m-au uns pe suflet. rar aici găsesc așa ceva. aici departe de voi. dar și acolo erau păsări rare pe cerul poluat de lăcomie și supraviețuire (cu sens de subviețuire). până la urmă este mirosul acela din garsoniera amărâtă, unde am învățat să iubesc matematica - mirosul de iubire, pasiune și vis (dorința de a dărui). scuze că am deviat, dar asta am sițit în poezia ta - dăruire. aici, virtual - noi amestecăm culorile, pictori, copii, împărtășind trăiri, vrând-nevrând. (sau poate nu.) din păcate praful este doar pământ și pietre măcinându-se unul pe altul. și de aceea nu îți aparține. dar jocul și munca - drumul - îți aparțin. sufletul roabei/robului lui Dumnezeu. Frumos, curat, o zi de duminică și binecuvântata limbă română. cu zâmbet, (pt) | |
| = îți mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [10.Feb.15 19:42] |
| Petru, cred că simțire din simțire se face rai! nu pot să nu mă întorc acolo. fiindcă de acolo vin. atâta știu. încotro merg?! știu doar că va veni o zi... ce mai rămâne din noi?! asta s-ar putea spune. cumva, cândva. din urma noastră... cu senin și bucurie, | |
| + mândria și umilința ca două obloane deschise | Silvia Goteanschii [11.Feb.15 01:35] |
| iubirea se purta la san, da toate erau altfel acolo de unde venim finalul e cam ... prea mult, ca sa nu-i spun umflatel :) mi-a placut directia pe care vrei sa ne-o arati pentru unde ne ducem foarte atinge poezia asta, cu tehnica si curgerea ei simpla sunt mandra de tine, tyly :* | |
| + Va felicit! | Vasile Mihalache [11.Feb.15 14:20] |
| Apreciez acest poem pentru ca am venit din acest univers al simplitatii si recunosc realitatile rememorate ,acolo "praful făcea parte din viață părtaș la muncă dar și la joc", nu (se) exista ca "om cu om să nu întrebe bună ziua".Va felicit pentru ca ati ales sa scrieti acest poem acum cand pervertirea sufletului romanesc a devenit obiectivul maxim al diferitilor. | |
| = eu | Ottilia Ardeleanu [11.Feb.15 20:11] |
| sunt mândră că de acolo vin. e un sentiment care nu va îmbătrâni vreodată, în ciuda trecerii. ce bucurie să vă am alături, Silvia, domnule Vasile Mihalache, vă mulțumesc pentru prezența sufletească! | |