| = Tânărul | nicolae tomescu [19.Jan.15 14:35] |
| cercetător în ale filozofiei trăiește câteva clipe în alt timp și spațiu (Și, deodată, uniformele soldaților se colorară în verde, în locul chipielor de stofă apărură căști ... O femeie tânără, însărcinată, flutura o batistă către un soldat din vagon...) ca în proza fantastică a mentorului său. Oare pasajul a fost înserat doar pentru a-l imita?. Numai dacă cele două femei însărcinate or avea ceva în comun se poate vorbi, cred, despre o oarecare notă de originalitate | |
| = cum văd eu | Laurențiu Orășanu [19.Jan.15 15:17] |
| Domnule Tomescu, Dacă există așa ceva (strict, femei însărcinate, pe peron sau în aeroport, soldați care-și schimbă, într-o secundă uniformele și armele) în proza mentorului, chiar vă rog să-mi semnalați unde. N-ar fi prea târziu ca să refac, dacă e cazul. Altfel, după cum veți vedea, cele două scene (una imaginară, alta reală) își au rolul lor în construcția scrierii. Iar inserția fantasticului se va repeta în această întreprindere. Servește scopul. Acum, sigur că mentorul, ca să-l numim așa, e un maestru al prozei fantastice. Dar, mă gândesc, nimănui nu-i e refuzată încercarea genului. Mulțumesc pentru atenția constantă și vă mai aștept cu observații. | |