| = știi că nu prea obișnuiesc | Gabriel Tudorie [03.Nov.14 20:52] |
| dar, acuma pe bune, de ce ai scris aceste text? că damf de poezie nu-mi bate dinspre dânsul | |
| = motivul | Leonard Ancuta [03.Nov.14 22:35] |
| nu e esential, probabil, nu pentru tine. in acelasi timp spui ca nu e poezie, te contrazic. desi nu o sa aduc acum argumente, desi ele exista. | |
| = esential, simplu si la obiect | Bodea Diana Mihaela [04.Nov.14 06:07] |
| De la titlu la ultimul cuvant, poezia mi-a placut foarte mult. Toate cele bune! | |
| = laterem lavare | Vasile Munteanu [04.Nov.14 07:55] |
o lamentatio îmi permit să spun neinspirată; în cea mai mare parte, poate fi redată cursiv, netăiată sub formă de vers și nu sună cu nimic mai bine decât un discurs repetat mecanic la TV cu ajutorul prompterului de către oricare "realizator" de emisiuni cu temă politică, indiferent de simpatii/ antipatii. discursul este insipid; analiza, una lipsită de profunzime - să zicem, general-cetățenească (de tipul celei exprimate "la o bere"); emoția, cvasiabsentă; urmele de estetic, abia identificabile pe final, forțate, vlăguite, incapabile să sublimeze stări sau idei; dacă la acestea mai adugăm soluția "pișării" ca ultim vers (volens-nolens amintind de Nichita) sau exprimări defectuoase gramatical (ex. "pe cine să mai înghitem") sau al expresiilor (ex. "nu mai valorează nici cît o ceapă"), concluzia este că acest text nu poate fi considerat nici măcar la nivel de exercițiu. | |
| = concretismul | Leonard Ancuta [04.Nov.14 10:09] |
| Diana, multumesc de trecere si apreciere. Vasile, zic doar asa: "Despre acest lucru glosează documentat Radu Vancu: „La noi nu a prins aproape deloc poezia concretă, poezia L=A=N=G=U=A=G=E, pe care Bernstein o numea, în Artifice of Absoption, «a impermeabilității». Dimpotrivă, poezia română a rămas foarte permeabilă emoțional, la feeling, și aproape complet opacă la tehnicalități – absolut esențiale, de altfel pentru reforma radicală a poeziei“." | |
| = posibil concrescență... | Vasile Munteanu [04.Nov.14 10:31] |
e amuzant asta cu "prinsul"; de exemplu, pentru a obține lapte prins (bătut), fără lapte nu se poate; cum ar veni, oricât aș amesteca în blidul cu apă, nu se va prinde; la fel și în poezie: condiția obligatorie este să existe; dacă aș lua de bună justificarea teoretică (să-i zicem așa) și am considera textul de mai sus drept exemplificare, sincer, ar trebui să îl bănuim pe Gâdea (de la Antena 1 - sau pe oricare altul) că ar putea fi "cel mai poet mare în viață" (parafrază din "Filantropica")... ce să-ți mai spun? că, luând de bună "teoria" invocată de tine, o lucrare care să adune la un loc instrucțiuni de folosire ale diferitelor aparate electrocasnice ar putea trece drept volum de versuri? prin urmare, nu te contrazic: concretismul "n-a prins"; dar nici nu mă miră; pentru a reda "concretul" cu mijloace specifice poeziei e nevoie de stil; altfel, iese ce-a ieșit mai sus; adică o lamentare facilă, comună, fără pic de sare și piper, care "nu face nici cât o ceapă degerată" (citat autorul); mai simplu: e ca și cum sub orice titlu ai pune, conținutul ar suna astfel: băi, e de kkt să trăiești în România de azi; așa, și? care-i contribuția ta poetică? sincer, nu reușesc să o identific. | |
| = vasile | Leonard Ancuta [04.Nov.14 11:33] |
| textul de mai sus este un experiment poetic. daca o sa cauti pe net o sa gasesti despre poezia readymade, unde exact cum ai spus, texte din pliante, materiale de prezentare si altele asemenea, rearanjate și foarte subtil modificate devin poezie. un exempolu este Dmitri Miticov, aș mai gasi inca vreo doua. Si da, la fel ca tine sunt și alte voci care contesta, cum la fel ca mine sunt și altii care sustin si cred ca din joaca asta la un momenta dat se naste poezie. mai spun doar atat, ca poezia noua, actuala, are o directie in care depoetizarea, demetaforizarea, tranzitivitatea directa cum spune J. Cohen, către gradul relativ zero, sunt in continuare metode poetice capabile de rezultate poetice. ca mie, sa zicem, nu mi-a iesit acum, e una, insă stiu că directia e bună. | |
| = încep să înțeleg... | Vasile Munteanu [04.Nov.14 13:29] |
"texte din pliante, materiale de prezentare si altele asemenea, rearanjate și foarte subtil modificate devin poezie"; am înțeles, contribuția ta poetică (întrebare la care nu ai mai răspuns) este sau tinde, după cum ai afirmat, către "gradul relativ zero"(?!); adică poetul e un fel de bricoler, care, ieri, a reparat mașina de scris; azi, repară instalația sanitară; mâine, compune un puzzle sau decupează super-eroi de pe cutiile cu cereale; ah, să nu uit, din patru în patru ani, se joacă și de-a Cetățeanul Kane alegând, nu-i așa, președinți "după chipul și asemănarea sa"; sau nu-i alege el, sau îi aleg alții sau ăștia se aleg singuri, caz în care evident natura nu l-a prea înzestrat (paradoxal) tocmai cu inteligență practică, astfel încât să nu fie abuzat socio-economic și să nu devină futil-patetic în depoetizări, demetaforizări și tranzitivități pseudolirice; desigur, așa, în joacă; sau, mă rog, "experimental". dar, dacă tu zici că "poezia noua, actuala, are o directie [...] bună", te cred; nu înainte de a observa ceva; "nouă", nu zic, o fi; dar nu știu cum se face că aia clasică e întotdeauna "mai actuală" decât asta... actuală; caz în care nu mă pot gândi că la fel o fi crezut și Ieremia când a rupt gardul, că direcția e bună. | |
| = v. | Leonard Ancuta [04.Nov.14 19:42] |
| Un pahar de cola și alte articole în corp* primele 10 minute: 10 lingurițe de zahăr intră în sistemul tău. Nu vomiți imediat din cauza excesului, deoarece acidul fosforic ii taie aroma ajutînd sistemul să țină zahărul sub control. 20 minute: Nivelurile de zahăr din sînge cresc amețitor, provocînd o explozie de insulină. Ficatul răspunde prin transformarea oricărei bucăți de zahăr pe care poate pune mîna în grăsime. 40 minute: Absorbția cafeinei este completă. Pupilele ți se dilată, presiunea în sînge se ridică, iar ca răspuns ficatul aruncă mai mult zahăr în fluxul sanguin. Receptorii adenozinei din creier sunt blocați și astfel se previne somnolența. 45 minute: Corpul tău crește producția de dopamină stimulînd centrele de plăcere din creier. Este fizic același mod în care funcționează heroina. 60 minute: Acidul fosforic leagă calciul, magneziul și zincul în intestinul inferior, oferind un nou impuls. Situația este agravata de dozele mari de zahăr și îndulcitori artificiali și creșterea excretiei urinare de calciu. 60 de minute: Proprietățile diuretice ale cofeinei intră în joc. (te face să urinezi) În acest moment poți fi sigur că vei urina legătura de calciu, magneziu și zinc, care trebuia să ajungă la oasele tale, precum și alți electroliți de sodiu și apă 60 minute: În timp ce avalanșa din tine se retrage, începi să ai o cădere de zahăr. Devii iritabil și lent. Ai eliminat acum și toata apa. Dar nu înainte de a o infuza cu elemente nutritive valoroase care ar fi putut fi folosite pentru lucruri ca hidratarea. Textul de mai sus apartine lui Dimitri Miticov, si cînd spun apartine, consider ca e al lui. este un exemplu practic pentru poeyia confectionata, pentru acest ready made poetry. | |
| = pro/contra | Vasile Munteanu [05.Nov.14 12:46] |
Leo, știi bine că nu m-aș/m-am lăsa/t vreodată impresionat de "recursul la autoritate" (admițând exemplul tău ca fiind așa ceva), dar te consider suficient de experimentat și de conectat la fenomenul poetic "actual" (te-am citat) ca să poți și singur să împarți un A4 în două pe verticală și să treci stânga/ dreapta ce nu/are un text vs ce nu/are celălalt; dacă revezi comentariile, poți observa că, în chiar primul dintre ele, precizam că, indiferent de tehnică, un text trebuie să fie capabil "să sublimeze stări sau idei"; tu ai luat ce ți-a convenit ție, respectiv "starea", și dă-i și combate cu argumentele altuia/ altora; este evident de la prima lectură că, în timp ce textul lui Miticov (autor care, după cum știi, a postat și aici și pe care l-am apreciat corespunzător în mai multe rânduri, chiar dacă viziunile noastre asupra tehnicii poetice nu au rezonat) emană rigoare, arhitectonică, cronologie, convertește fiziologicul în univers al manifestării specific umane ș.a.m.d., tu începi cu o lamentație constipată (s1 si s2), pt ca, apoi (s3 și s4), probabil conștient de indigența discursului, recurgi la metaforizări nu doar improprii tehnicii de care te folosești, dar neinspirate indiferent cum ai aborda acest aspect [ex: "în fața ochilor noștri", "covor zburător", "mantră de aur", "impozit pe norii de deasupra" (asta e chiar "originală", probabil ai avut în vedere și norii de... dedesubt)]; dacă la toate acestea adaugi perechea: "copilul meu" - "te piși", spun că dimensiunea eșecului nu ar fi avut nevoie de atâtea justificări vancu-miticoviene. | |
| = am inteles | Leonard Ancuta [05.Nov.14 16:45] |
| ca textul de fata e un esec total si ca nu aduce nimic valoros. corect? | |