| + da | Carmen Macelaru [25.Sep.14 07:10] |
| sau poate că suntem doar orbi și nu vedem noi niciun sens Am ales versul de mai sus aleatoriu, ca un motto la părerea mea, textul mi se pare așa o bucată ruptă dintr-un om, să nu zic din scriitor, să nu fie prea personalizat, chiar mi se pare că ți-ai smuls ceva din tine, oarecum dureros și trebuia extras. Nu pot opta pentru citate, textul în sine are rostul lui, e făcut să nu fie frânt. Într-o oarecare măsură autobiografie, ceva neșlefuit, sentimente brute, ilustrative pentru temeri. Nu te-ai străduit pentru a părea verosimilă, deși din firescul lucrurilor asta a rezultat mereu, partea adevărată la lumină. Stea. | |
| = frica de incertitudini | Mariana Pancu [25.Sep.14 17:24] |
| Mulțumesc de aprecieri, Carmen. Parerea ta ma onorează. Acest text este dedicat cuiva, care crede că în orice trebuie să existe un sens, o rațiune, o logică. Ori de cele mai multe ori lucrurile logice din viata fiecaruia sunt lipsite de stralucire si mai ales de caldură. Ai nevoie de mult curaj sa trăiești cu adevarat și mai ales să nu-ți mai fie frică de incertitudini Te mai aștept în pagina mea. | |
| = . | Leonard Ancuta [25.Sep.14 18:13] |
| un poem plin de banalitati, nu inteleg ce virtuti ascunse are pentru a fi instelat. cred ca autorului i-ar fi prins mai bine ceva sfaturi despre cum sa curete acest text. suntem împreună, când și când, nici n-apucăm să ne gustăm fiecare în partea lui de minciună cu cât deviem mai mult de la standard, cu atât mai multe incertitudini poate că în alt spațiu și timp am fi trecut unul pe lângă celălalt și am fost mai fericiți e zadarnic să ne mai construim cuiburi de-o noapte sau două, să ne inventăm paradoxuri și anomalii temporale, îți trimit în scrisori părți din mine, încerc să te uluiesc, tu taci, ai depresiile tale, între noi previzibilul nu va exista niciodată, suntem orbi și niciun sens tot ce mă mai face să plâng, e tot ce te sperie și te mai face să alergi & ne mai vedem, rareori, fără să ne cunoaștem, fără să ne zâmbim, fără să ne ținem de mână | |
| = cedez | Mariana Pancu [25.Sep.14 18:25] |
| Multumesc pentru sfaturi, le apreciez să știți. Cât priveste banalitatea textului, cred ca e doar o chestie de gusturi...feminine! Și dacă vă deranjează prea mult steluța, luați-o dvs. O cedez cu plăcere! | |
| = unde sunt zăpezile de altădată? | Mihai Robea [26.Sep.14 06:12] |
| o conditie minima ar fi ca, daca nu te prinde, macar sa nu te plictiseasca, nicicum sa te uiti crucis in sus.. sa vezi de unde cade, aici nu e cazul din ce am vazut, textul se sustrage stilurilor consacrate aici: prichindeala in faza terminala, pinocchio levi, kiki-vulgaroctonul etc. Asta e bine. primele patru versuri spun ceva, sunt in regula, desi nu vad ce sens mai are "doar din cand in cand", stufaris, fiindca sensul este inclus/preluat de ceea ce urmeaza, iar pentru a sublinia - in acest contex - nu vad rostul Genul de dispunere pe care vi l-ati ales are un anumit succes numai daca spuneti ceva care sa ne lase cu gura cascata, asta daca nu reusiti sa scuturati salvarii metaforei. De cele mai multe ori, in poezie, cumintenia tonului este naruitoare, va pierdeti cititorul, casca, se aude sforaind dar inca nu a adormit! Desigur, parerea era valabila daca nu aveam, in fata, un text incadrat la "personale", butaforic. | |
| = Domnule Robea, scuzați | Mariana Pancu [26.Sep.14 18:20] |
| dacă ați adormit la lectură îm pare sincer rău, promit să fiu mai stridentă data viitoare. Vreau doar să va asigur că nu intenționez să candidez la premiul Nobel ptr literatură, las altora acest privilegiu. Va multumesc că ați considerat suficient de interesant textul meu pentru a vă pierde timpul citindu-l și mai ales comentându-l. Asta e de bine, nu-i așa? Voi ține cont de sugestiile dvs. și vă mai aștept!!! | |