= cum toate... | Ioan Postolache-Doljești [21.May.14 12:35] |
...cum toate se pierd în negura zării de ce tristețe a poetului mai are o șansă cu mâna streșină la ochi alți marinari din când în când îi vor vedea fantoma... cu bucuria unei noi dimineți, Ioan. | |
= Corabia cu amintiri | Magdalena Dale [21.May.14 12:20] |
O surpriză plăcută este acest poem. Puterea de sugestie este mare și imaginea foarte frumoasă. Corabia încărcată cu amintiri se pierde în depărtare cu toate pânzele sus pentru că din păcate timpul trece repede și nu poate fi oprit. Trecerea este lină dar pânzele sus sugerează scurgerea inevitabilă. Mi-ar plăcea să o selectez pentru antologia la care lucrez... Magdalena Dale | |
= Re: | nicolae tomescu [21.May.14 16:38] |
Ioan Postolache-Doljești: ce poate fi mai plăcut decât să constați că vorbele tale au inspirat și pe alții. Cu aceeaș bucurie diurnă Doamnă Magdalena Dale: Mă bucur că am fost în stare să declanșez o surpriză plăcută. Titlul comentariului Dv. are 0 încărcătură poetică Dacă credeți că merită n-am nimic împotrivă Cu gânduri bube pentru amândoi | |
= un poem tanka bun | Cristina Rusu [22.May.14 07:39] |
cînd am citit aceste versuri Nicolae, mi-am amintit de poemul lui Kahlil Gibran, unde o corabie îl duce pe Almustafa în insula lui natală. și cu cît se îndepărtează corabia, cu atît pierderea resimțită este mai conștientizată. corabia ta se pierde într-o imagine bine așezată în versuri. este un poem medidativ, trist dar frumos. îți doresc mult succes și inspirație în continuare cu prietenie, bia | |
= Cele două corăbii | nicolae tomescu [22.May.14 10:30] |
Almustafa pleca spre casă părându-i rău că va părăsi locurile cu care s-a obișnuit, cu zilele în care era plin de amărăciune, îi părea rău după anii petrecuți acolo ce-i vor rămâne doar în amintire. Corabia de mai sus, să-i zicem a tinereții, ia cu sine lucrurile frumoase ce, tot e bine, rămân doar în amintire. Dar pentru cât timp? Undeva cele două corăbii se interferează Mulțumesc Bia, pentru aplecarea cu înțelegere asupra preocupărilor mele | |
= semn de popas | Anisoara Iordache [28.May.14 21:41] |
după un timp colinele albastre înghit orizontul chiar dacă-ți frângi mâinile departe-s alinturile | |
= Re semn de popas | nicolae tomescu [29.May.14 00:29] |
pentru mine este îmbucurător semnul. O să-l păstrez cu sfințenie spre aducere aminte. Acum la începutul zilei Înălțării-20014 vă doresc tot binele | |
= uite așa începi să te apropii de poezie | Viorel Darie [29.May.14 13:09] |
Uite așa începi să te apropii de poezie ... citind poeme scurte, care îndeamnă la meditație, aflarea semnificaților timpurilor celor care trec, care se îmbarcă și pleacă ... unde pleacă, unde ajung ... Mulțumesc pentru farmecul poemului dăruit nouă și pentru comentariile nostalgice declanșate de versuri aparent liniștite ... | |
= Re: uite așa începi să te apropii de poezie | nicolae tomescu [10.Jun.14 19:03] |
sunt plăcut surprins de impresia ce ți-au lăsat-o cele 5 versuri totalizând 31 de silabe. Vechea exprimare lacononică, a spartanilor, poate fi încărcată cu sensuri poetice așa cum o fac niponii Scuze pentru întâzierea răspunsului. Doar acum am văzut comentariul | |
= Erata | nicolae tomescu [10.Jun.14 19:09] |
lacononică, = laconică | |