| = cel mai mult | Vasile Munteanu [26.Mar.14 08:53] |
îmi place neputința rostirii care transpare din fiecare vers; uneori suntem copleșiți de sentimente incomprehensibile. același, Vasile Munteanu | |
| = . | Costin Tanasescu Stefanesti [26.Mar.14 10:16] |
| Un poem de stare. Ca o piatră aruncată într-un lac. Face valuri și apoi se liniștește. Și totul devine limpede. Îmi place acea primăvară din final. | |
| = puternic | Negru Alexandra [26.Mar.14 15:14] |
| un text puternic în exprimare în care se simte un fel de răzvrătire sau rebeliune pornită din simpla idee a scrierii unui poem dureros, de lupoaică rănită. această idee este cea care dă curs unor porniri violente doar ipotetice, finalul reprezentând de fapt adevăratele gânduri ale autoarei care, paradoxal, sunt foarte pașnice. :D mi-a plăcut pentru forța cu care e scrisă prima parte a poemului și pentru contrastul destul de puternic adus de ultimele versuri. | |