| = aproape | Raul Coldea [22.Dec.13 15:23] |
| eram tentat sa spun din prima (in timp ce citeam prima strofa) ca mi se pare mic si neinsemnat ce faci in poemul asta, dar apoi m-ai contrazis. mi se pare PE BUNE foarte reusit finalul. din arderi iese sânge cald (sângele cerului făcut din nisip) cum adună apă grea într-o splină mâncându-se până la resturi și topind tot Eu încă mai scuip sânge și sfârșitul vieții acestuia." ultimul vers mi se pare extraordinar. si cred ca (si) asa apare poezia, cand nu mai poti spune nimic in plus despre ceva. sigur, debitez un mega-cliseu, dar versul asta mi se pare ca are o doza de sinceritate perfecta si ca asta ii da si o doza de universalitate (unde? cand? cine? nu mai conteaza pentru ca totul s-a intamplat, se intampla si se va intampla). dar revin, debutul poemului ma opreste sa strig DA! | |
| = Raul | Zavalic Antonia-Luiza [22.Dec.13 16:34] |
| mi-ai smuls un zâmbet și mi-ai făcut și o mare surpiză prin comentariul tău, textele mele sunt acolo, în acel timp al agoniei... nici că mor, nici că trăiesc. E tare dificil să le las așa, dar îmi oferă o plăcere deosebită (să las cuvintele în durerea lor), să le văd luptând pentru viață sau pentru moarte, în fond nici măcar nu știu pentru ce luptă. Voi, cititorii decideți. Mulțumesc pentru DA-ul tău, e Fantastic! cu drag, Antonia | |
| = M-a atras titlul | Nicolae Diaconescu [23.Dec.13 08:49] |
| Aglomerare de metafore atent slefuite. Poate de aceea poezia are prea putina vitalitate. Totusi frumoasa exprimare a tristetii. | |