| = . | octav luca simota [14.Dec.13 12:23] |
| lume noua lume noua ca sa zic asa imi face placere sa te revad in peisagiul agoniei cu o poema buna - "Uneori mi-ar putea scrie direct pe epidermă, e de preferat dimineața Cearceaful ar fi impregnat cu povestea lui, a mea sau cine știe ce alte sensuri" - nu exista masura intre faptul psihic si masurarea excitantului sa mai spun ca felul in care iti cauti identitatea e unul fermecator? sau ca poema e ceea ce doar simti aici si acum? nu las alti colegi sa despice firul in 4 | |
| + evident că nu :)! | Ottilia Ardeleanu [14.Dec.13 10:24] |
| este nevoie de bărbatul care să ia viața în piept, să fie capabil, îndrăzneț, citit, la zi cu noutățile, tehnologia, sensibil, să fie poetul care scrie în carne, să știe să iubească frumosul, pe tine..., bărbatul care "să treacă prin librării Chiar dacă nu are bani, să meargă pe jos să se lovească de oameni sau cu tramvaiul Sau mai ales cu acel mijloc subtil de a călători clandestin în inima mea, să caute Noi straturi de fericire, să le aducă la suprafață, să știe să sape grădina, să-i placă Strugurii, pisicile, momentele când vine furtuna să nu se panicheze", bărbatul care să știe cum, în ce fel și nu numai să-ți ofere inima! ce poate fi mai evident decât că iubirea este gestul cel mai simplu care vine din inimă și care electrizeză?! apreciez itinerarul poetic cu care ajungi la inima lectorului. | |
| = re | Carmen Macelaru [14.Dec.13 15:14] |
| octav, oarecum. mulțumesc de cuvintele frumoase, îmi place fidelitatea ann. ottilia, da, printre jaloane poate voi ajunge unde trebuie. mulțumesc pentru stea. | |
| = steluta | Bodea Diana Mihaela [14.Dec.13 16:31] |
| Te rog primeste si din partea mea o steluta (nu stiu sa le dau si nici nu stiu daca am nivelul). Imi place mixul asta de romantism si limbaj urban, de idealism si curaj (pentru ca cine mai gandeste si scrie asa sufera de amandoua). Doua imagini imi plac in mod special: " să aibă o imunitate foarte bună Prezența mea radioactivă l-ar putea tulbura, de chestii minore, făcut cafea Gonit roiul de îngeri mă ocup eu, " si "Chiar dacă nu are bani, să meargă pe jos să se lovească de oameni sau cu tranvaiul Sau mai ales cu acel mijloc subtil de a călători clandestin în inima mea,". Sa ma si explic: prima imagine imi place ca imi indica o anume autocunoastere si luciditate de sine fireasca, iar a doua pentru ca imi inspira viata si cunoastere. Felicitari si scuze pentru comentariu, daca nu e cel mai asezat dintre toate, e sambata si pentru mine :-). | |
| = da,. | Teodor Dume [14.Dec.13 16:51] |
| eu zic c-ai scris pe suflet. și asta e ceva care nu se cicatrizează niciodată niciodată. de memorat: "M-aș putea îndrăgosti de cineva care-mi întinde palma goală și-mi spune că de fapt În ea ar fi o inimă roșie, frumoasă, plină de viață" frumos! apreciez și mă bucur c-am trecut pe aici teo dume, | |
| = d&t | Carmen Macelaru [15.Dec.13 15:02] |
| diana, da, amândouă. mulțumesc pentru cuvintele frumoase, te mai aștept. teodor, nu se cicatrizează, ai dreptate. apreciez și eu semnul tău. | |
| + frumos text | Claudiu Tosa [30.Sep.22 03:25] |
| Așa l-am citit eu, ce am eliminat mi s-a părut fie inutil, fie că-l fragmentează, fie că-l face previzibil: Crezi că m-aș îndrăgosti de cineva care bea bere la terase, în tricou și adidași, Crezi că m-aș îndrăgosti de cineva care înjură și care nu a auzit de Paralaxă sau de Kepler 78b, nu, dacă minte să o facă inteligent Să-mi spună că a fost la cer și a dat mâna cu Dumnezeu, că trupul meu E o claviatură și mâinile lui mai au de învățat, să aibă o imunitate foarte bună Prezența mea radioactivă l-ar putea tulbura, de chestii minore, făcut cafea În spatele meu e un mecanism invizibil Pe care ar trebui să-l vadă de câte ori mă atinge și pentru asta l-aș minți că îl iubesc Seara să se uite la mine când îmi schimb pielea și mă bag în pat Să-mi spună stai nemișcată vreau să îți scriu un poem, să fugă repede să ia pix și foaie Uneori mi-ar putea scrie direct pe epidermă, e de preferat dimineața Cearceaful ar fi impregnat cu povestea lui, a mea sau cine știe ce alte sensuri Mai găsesc peste noapte, crezi că m-aș putea îndrăgosti de cineva căruia îi e frică De Africa și pentru care viața înseamnă doar birou și femei office care-i aduc cafele Crezi că m-aș putea îndrăgosti de un tip care stă online și are cont de socializare Unde-și pune poze și citate, no way, ar trebui să-i placă tehnologia, noile descoperiri La prima oră să fie la el pe masă, să fie abonat la nasa.gov, să treacă prin librării Chiar dacă nu are bani, să meargă pe jos să se lovească de oameni sau cu tramvaiul Sau mai ales cu acel mijloc subtil de a călători clandestin în inima mea, să caute Noi straturi de fericire, să le aducă la suprafață, să știe să sape grădina, să-i placă Strugurii, pisicile, în momentele când vine furtuna să nu se panicheze M-aș putea îndrăgosti de cineva care-mi întinde palma goală și-mi spune că de fapt În ea ar fi o inimă roșie, frumoasă, plină de viață În creierul meu ar apărea subit o inimă roșie, frumoasă, plină de viață, aș zâmbi Mi s-a părut o bucată scrisă dintr-o suflare, fără să se fi stat prea mult pe gânduri. Un poem la limita romanticului confesional pentru care trec peste expresia „trupul meu e o claviatură” (care poate în alt context m-ar fi făcut să îi dau o conotație telenovelistă) și dincolo de care văd o imagine dinamică, vie, care nu caută nici să impresioneze dar nici să inducă vreo stare de lamentare, ci nu face altceva decât să redea fidel o stare cât se poate de autentică. | |
| = Fără pretenții | Carmen Sorescu [30.Sep.22 21:14] |
| M-ai făcut să râd cu steaua asta după aproape zece ani, dacă l-aș rescrie, cred că ar fi total, între timp nu mai am așa de multe pretenții :) Mulțumesc. | |
| = Carmen | Claudiu Tosa [30.Sep.22 22:15] |
| Având în vedere că am lipsit 8 ani, nici nu se putea să nu mă apuc să citesc texte din urmă. Despre rescris nu știu ce să zic, mie îmi place așa cum este, nu m-aș băga să-l transform complet, și-ar pierde tot farmecul. E un text fluid, firesc, în spatele căruia nu e tehnică sau vreo intenție de a obține ceva neapărat. Lucru care îl face special. Recunosc, am și eu unele pe care le-aș rescrie complet. Pe de altă parte, imperfecte sau eșuate, textele astea sunt check pointuri despre anumite momente de-ale noastre în viață care nu ne-ar mai fi evocate la fel de bine și fidel daca le-am trece prin filtrul pretențiilor de acum. Printre altele, pomeul ăsta mi-a transmis o stare drăgută de optimism și asumare. Tocmai de aia unele expresii care la prima vedere sunt poate un pic prea „dulci” nu mă deranjează deloc de fapt. | |
| = Mulțumesc | Carmen Sorescu [02.Oct.22 07:08] |
| Desigur, mă refeream nu să rescriu textul de mai sus ci să reiau idea, poate în altă notă mai ironică: no way! Mulțumesc pentru sfaturi. | |