| + ... | Ioana Geacăr [04.Dec.13 11:19] |
| Un poem suprarealist în care ființa cosmică, deși chinuită are atâta măreție în lupta dintre spirit și trup:"între cer și pielea care mă ține sunt numai norii care mă duc stau nu gândesc aș vrea să gândesc cum mă scol din mine aș dori să mă ridic întreg în picioare în mâini cu voce și fața să crească peste acoperișul" Și totuși, nimicnicia teluricului trup dă inflexiuni triste, puseuri reprimate metafizic:" între cer și piele ești tu știu mă vei duce printre platanii de mâine" Remarc, la fel ca și-n titlurile volumelor dinainte originalitatea "Magiunului pe pâine"!Felicitări! | |
| = re Ioana Geacar | Anni- Lorei Mainka [04.Dec.13 11:55] |
| Multumesc , dar nu prea merit...trebuie sa o mai slefuiesc bine de tot...am scris-o cu luni de zile inainte , ieri eram convinsa draga Ioana ca sta in picioare...azi voi trece la lucru. Iti multumesc totusi pentru gind, pentru intelegerea conotativului...poetic am maestrii buni in cei care stapinesc ritmul si poeticul, multumesc celor care ma citesc. Da, Burgundia m-a cam dat afara si ramine magiunul...care era tare bun pe vremuri. | |
| = aromat și expresiv... | Carmen Duvalma [04.Dec.13 16:16] |
| aromat și expresiv este magiunul tău, Anni, scrie mai departe, că bine faci! | |
| = re Carmen Duvalma | Anni- Lorei Mainka [14.Dec.13 19:16] |
| Magiunul ma fascineaza.Multam. | |