| = Chihlimbar | Florentina-Loredana Dalian [05.Nov.13 22:27] |
| Câtă frumusețe! Eu am rămas în camera de chihlimbar. Bine ai făcut că ai "furat" o poză. Citirea celor 2 episoade și vizionarea fotografiilor m-au convins că... e și mai musai să vizitez Rusia. Imperiul... tot imperiu. Bine (că) te-ai întors! :) | |
| = Re: Chihlimbar | Dan Norea [06.Nov.13 12:58] |
| Florinel, așa e, atâta frumusețe n-am mai văzut în alte excursii. Mă bucur și eu că am făcut o fotografie în camera de chihlimbar, ar fi fost păcat să nu. Și, mai ales, mă bucur că jurnalele mele își ating scopul: îi îndeamnă pe cititori să viziteze aceleași meleaguri. | |
| = Cu invidie... | Gârda Petru Ioan [07.Nov.13 12:52] |
| ... și cu hotărârea de a merge cât mai curând posibil pe acele meleaguri, mă delectez cu reportajele tale. (Nu știu de ce te tot strigă Leni. Probabil că nici nu știe ce-ar pierde :)) | |
| = Re: Cu invidie... | Dan Norea [07.Nov.13 14:25] |
| Nelu, invidia e bună. În cazul oamenilor puternici, e factor de progres. În cazul celorlalți, e principala cauză a bolilor de ficat. Recunosc, uneori și eu sunt invidios pe tine. Deși nu cred că am progresat prea mult. Oare am ceva la ficat? | |
| = Satisfacție deplină | Constantin Iurascu Tataia [07.Nov.13 19:44] |
Dragul meu Dan Norea, m-am convins pe deplin că ești un adevărat vrăjitor în prezentarea cu mult talent și acuratețe a locurilor vizitate. Rar mi-a fost dat să citesc cu atît de mare interes și cu un simțămînt de deplină satisfacție niște însemnări de călătorie. Îți mulțumesc adînc pentru plăcerea ce mi-ai oferit-o. Îți doresc sănătate și suficiente mijloace pentru mai călători, spre bucuria celor cărora le împărtășești detaliile drumețiilor tale. | |
| = Re: Satisfacție deplină | Dan Norea [07.Nov.13 23:43] |
| Încântat de comentariul dumitale. Mulțumesc pentru vizită și aprecieri. Cronici vor mai fi cu siguranță, am vreo două în sertar, dar am început cu Rusia pentru că aveam impresiile proaspete. Sper să mai fie și alte călătorii, e tot ce îmi doresc. | |
| = Haai, Dane, hai | Elena Marcu [08.Nov.13 13:09] |
| Citesc cu mare plăcere jurnalele tale de călătorie, știi deja, și după fiecare lectură mă apucă un mare dor de ducă. Îți sunt recunoscătoare pentru bucuria împărtășirii, pe care o regăsesc de fiecare dată în însemnările tale de călătorie. și mă minunează.:) | |
| = Re: Haai, Dane, hai | Dan Norea [09.Nov.13 12:37] |
| Elena, mă bucură, ca de fiecare dată, aprecierile tale, dar și dorul de ducă pe care ți-l stârnesc. În privința cealaltă, bucuria împărtășirii, nu acesta ar trebuie să fie primul scop al unei opere făcută publică? Cine scrie sau, mai general, creează numai pentru el, ar trebui să-și țină opera în sertar. Am o bănuială că acesta este motivul real pentru care arta modernă s-a îndepărtat de publicul larg - absența bucuriei de a împărtăși. Și când spun public larg nu mă refer la mitocani și inculți, de care e plină lumea, ci la pătura de oameni citiți, fie ei medici, ingineri, profesori de matematică sau pur și simplu tehnicieni de tot felul care au lecturi mai bogate decât mulți scriitori. Mulțam pentru vizită și semn. | |
| + Drum bun | Vali Slavu [10.Nov.13 11:54] |
| spre pe alte meleaguri, căci așa suntem și noi, cititorii, câștigați! Cronicile tale, bine scrise, sunt nu numai o lectură plăcută, dar și o sursă de îmbogățire a culturii generale. Mă gândeam că, atunci când te apuci de scris, îți stabilești exact scopul, obiectivele, așa cum procedez eu când alcătuiesc proiectele de strategie didactică. Pentru a-ți atinge obiectivele, nu te mulțumești cu informațiile adunate la fața locului, ci cauți și altele (de exemplu, clasificarea grădinilor). Desigur, nu lipsește nici picătura de umor. Te felicit și aștept alte episoade! | |
| = Re: Drum bun | Dan Norea [11.Nov.13 06:23] |
| Vali, mulțumesc de urarea "Drum bun", chiar îmi sună bine. E adevărat, uneori apelez la internet pentru anumite amănunte pe care le știu, dar nu le fixez exact în timp sau în spațiu. Dar mult mai rar decât credeți, nu vin aici cu citate din wikipedia. În cazul particular al clasificării grădinilor, n-a fost cazul. Ghizii (cei buni) îți dau foarte multe informații de genul acesta. La Peterhof există, în spatele palatului, o grădina franțuzească, asemănătoare cu cea de la Versailles. Ne-a fost prezentată și ea, cu diferențele de rigoare, dar n-am vorbit despre ea pentru că nu mi s-a părut nici pe departe la fel de interesantă ca cea descrisă aici. În general, dacă aș vorbi despre tot ce am văzut și am aflat, ar ieși o carte întreagă. Pe care, probabil, n-ar citi-o nimeni. Ține aproape, în curând va fi gata un mic jurnal despre excursia din Creta, unde am fost în mai. Mulțam de vizită. | |
| = Completare, la text și nu numai | Dan Norea [12.Nov.13 12:18] |
| Am sesizat din unele comentarii, la acest text și la unele anterioare că, printre altele, este apreciată în mod exagerat faza de documentare. Cum ar veni, caut pe google și vin aici cu informații luate din internet. Nu spun că nu folosesc internetul, dar nu în faza de concepere a textului, ci înainte de plecarea din excursie, pentru a ști câte ceva despre obiective, pentru a putea alege în cazul în care nu pot fi vizitate toate. Cei care au părerea aceasta sunt persoane care nu au fost niciodată într-un circuit. Trebuie să vă spun că ghidul vorbește tot timpul, în medie șapte-opt ore pe zi, la vizitarea obiectivelor, dar și în autocar, în drum spre sau de la. În autocar stau cu carnețelul în mână și îmi fac mici notițe. Seara îmi revăd notițele și adaug tot ceea ce cred că aș putea să uit până acasă. Notițele nu sunt foarte multe, cca două pagini în total, pentru că majoritatea informațiilor vin pe un teren deja arat, în urma a aproape 60 ani de lecturi. Concret, în această excursie am aflat de la ghid (sau știam dinainte) și aș fi putut să vă povestesc în plus despre: - bătălia de la Kazan, decisivă pentru consolidarea statului rus - călătoria lui Petru cel Mare prin Europa - războaiele napoleoniene, Kutuzov, Suvorov, bătălia de la Borodino - amanții Ecaterinei cea Mare - cele două dinastii de țari, care de fapt au fost trei, pentru că Pavel, copilul Ecaterinei, a avut drept tată un amant de-al ei - revolta decembriștilor de la 1825 - raporturile dintre menșevici și bolșevici - crucișătorul Aurora, pe lângă care am trecut cu vaporașul - asasinarea lui Rasputin, prezentată (diferit de ceea ce știam eu) sub formă de figuri de ceară la palatul Iusupov, pe care l-am vizitat - istoria urmașilor lui Iusupov care, exilați de țarină, au scăpat de furia bolșevică și trăiesc și azi pe undeva prin Grecia - Pușkin, care a locuit în Sankt Petersburg și are o statuie de ceară într-o cafenea unde își scria poeziile; istoria duelului în care a murit - statuia lui Petru cel Mare din Piața Senatului, folosită de Pușkin într-unul din poemele lui "Călărețul de bronz" - pictorii ruși- Repin, Aivazovski... - coloana din Piața Palatului și coloanele rostrale din Sankt Petersburg - istoria construcției catedralei Sf. Isaac și a arhitectului care a proiectat-o - fântâna cu ciocolată de la hotelul moscovit, pentru desert și vodca servită gratuit înainte de masă la cel din Sankt Petersburg - metroul din Sankt Petersburg și pățaniile cu fise și cartele - palate, statui, grădini, clădiri diverse, atât în Moscova cât și în Sankt Petersburg. Dacă aș fi povestit despre toate acestea, ar fi ieșit un volum întreg. Pe care nu știu cât de mulți l-ar fi citit. Aici intervine ceea ce subliniam mai devreme - filtrul subiectiv al autorului. Dacă și așa vi se pare că sunt prea multe informații "tehnice" despre istoria și arhitectura celor văzute, înseamnă că v-ați obișnuit cu descrieri împănate de metafore, comparații, epitete - superb, excepțional, superb, nemaivăzut, superb, extraordinar, superb... Dar nu aceasta era tema comentariului, ci gradul de utilizare al internetului. Concret, în timpul scrierii textului, m-am uitat după: - anul exact al schimbării denumirii în Petrograd (impresia mea era că între 1900-1910) - denumirea clădirii din Varșovia asemănătoare cu Universitatea Lomonosov. Atât. | |