| + Crescendo | Dan Norea [29.Mar.13 21:23] |
| Abia azi am descoperit romanul ăsta publicat în fascicole, precum "Misterele Parisului". Dar nu m-am repezit să citesc, ci m-am întors și am luat-o gospodărește, de la cap. 1. Am senzația că de la primul până la cel de aici, umorul e în creștere continuă. Stau și mă întreb unde vei ajunge, probabil pe la cap. 51 va fi suficient să citesc titlul ca să izbucnesc în râs. Umorul de situație este excelent distribuit, fără zgârcenie, uneori în rafale, alteori chiar în cascadă. Faptul că narațiunea e scrisă la persoana întâia aduce o savoare în plus, autoironia este un mijloc cât se poate de eficace. Se simte clar influența lui Jerome K. Jerome, dar de la mine asta nu e o critică, ci o laudă. Poate n-ar strica o subliniere mai acidă și mai insistentă a celor două personaje masculine. Aștept cu interes vinerea viitoare. | |
| = Nea Norică! | mihai nedelcu [31.Mar.13 14:39] |
| ...m-am bucurat foarte mult de comentariu și steluță, am respirat ușurat. După ce-am postat primele capitole și n-a apărut nici un comentariu semnat D.Norea, mi-am făcut tot felul de griji: că mi-am pierdut inspirația, că ați decedat... Vă dați seama prin ce stres am trecut la prima presupunere. :) Sper ca cei doi să se contureze mai bine în viitor. Totuși, nu vă faceți speranțe pentru 51 de capitole, aș vrea eu, dar nu sunt un Hasek. Mai bine scurt, concentrat și comic, decât lung și adormitor. Ca sexul, nu? Pe vinerea viitoare! | |