| = Un cod pe care îl cunosc | George Pașa [14.Oct.12 12:29] |
| Este o poezie frumoasă aici, chiar dacă e prea mult retorism și ar fi fost necesară o anume decantare. "Sunetul" acela care "nu se poate întoarce în carnea instrumentului" îmi amintește, cumva, de "singurătatea unui sunet", visată, cândva, și de mine. Ești aici și "un romantic întârziat", cel puțin ca stare de spirit, fiindcă mijloacele poetice aunt moderne. Îți spun: "Bine ai revenit printre condamnații la poezie!" | |
| = gând la gând | Valeriu D.G. Barbu [14.Oct.12 17:11] |
| mi-am regăsit Roma(ntismul) cu târziul intact uzez de mijloace stângace fie și retorice, să nu cumva să dau temei alese o gravitate ce să-ndemne cititorul la profunda tristețe..., sau mai rău! singurătatea unui sunet - visai tu cândva, deh, azi e rândul meu! gând la gând bun regăsit unui sait încă foarte bun și cu oameni deosebiți vdgb | |