| = elephas maximus | Silvia Goteanschii [11.Aug.12 16:12] |
| știi Mirela, nu e rău... măcar ne faci să râdem că e mare plictis de la o vreme și, titlul e frumos, dacă lăsai la o parte ideea asta fixă că toți elefanții îs măgari, ieșea ceva chiar aștept să citesc la tine o poezie fără orgasme nu-i ucide, că vezi și tu că-s pe cale de dispariție, iar dacă ți-au provocat pagube, îți recomand metoda sătenilor africani: îngropi în pământ o bombă care atunci când explodează degajă în aer un gaz ce are în componența lui piper: fac alergie ! reteta pentru bomba o gasesti la OMPA | |
| = trompa ridicată până la cer | marian dragomir [11.Aug.12 21:53] |
| eu am comentat textul! dar pot sa reafirm ca textul este interesant prin metaforele si viziunea poetica "inima mea praf și pulbere în ochii tăi" | |
| = Propun corecturi | Dan Norea [12.Aug.12 11:45] |
| zic, "trompa ridicată" s-o tai c-un bisturiu, că nu se-nchide, fată, capacul la sicriu. și, pe de altă parte, îți dau un sfat plocon: "orgasmele deșarte" - ăsta-i oximoron. | |
| = Propun corecturi la corecturi | Eugen Sfichi [12.Aug.12 14:31] |
| Dane (cel Norea) Ai scris un text rimat pe care puteai să-l aranjezi fie pe verticală în versuri, fie pe orizontală așa cum ai ales tu. Dacă tot te-ai străduit să păstrezi ritmul pâna la ultimul vers (penultimul cuvânt), de ce te împiedici acolo? Accentul cade astfel: „ắ-sta-i”, pe ă. Ai putea spune „e un oximoron”, sau „ar fi oximoron”, sau altă variantă. Accentul nu cade pe a și nu spui „ăs-tá-i”, că nu mai ai nimic de tăiat acolo: deja ai tăiat „trompa ridicată ”„cu-n bisturiu”. (Chiar la început). E.S. | |
| = o ampla privire profunda asupra textului | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| un text plin de simboluri. - inca de la primul rand autorea mizeaza pe simbolul falic ( te voi ingropa cu trompa ridicata); - "o deceptie in plus" si "nu-i gaura de umplut orgasme" sunt pasaje care fac subtil aluzie la trompa (anterior amintita) care, de fapt nu este atat de ridicata prin urmare asta e o deceptie pentru autoare; - "dar sa stii ca mainile mele nu vor sa stranga" => refuzul personajului poetic de a se deda la activitatea de ridicare a trompei iar finalul este mai mult decat clar: "n-aș găsi motiv să plâng ce n-a fost și nu e nu va fi niciodată viu" - aici personajul textului realiza ca nu poate sa planga dupa trompa in legatura cu care s-a convins ca de fapt, nu a fost niciodata vie. prin urmare, visul personajului este in van, caci el (celalalt), niciodata nu va fi ingropat cu trompa ridicata. pare desigur si o usoara aluzie la necrofilie, dar, probabil autoarea va mai peria textul si lucrurile vor fi mai clare. | |
| = la o a doua privire ampla asupra textului | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| pot afirma cu certitudinea subiectivitatii de care ma pot face vinovat, din umila perspectiva a unui cititor amator, urmatoarele: - textul pare (acest cuvant nu este sinonim cu este) scris de o mana complet imatura. subtitlul complet fortat si nejustificat (trimiterea la orgasme) in raport cu continutul textului ne poate duce cu gandul la faptul ca avem de-a face cu un autor complexat de varsta, care incearca din rasputeri sa fie la moda dar in acelasi timp nu vrea sa renunte nici la clasicele principii inoculate. doar in acest fel, eu, personal), imi pot explica minimele insertii cu tenta sexuala (fara finalitate sau prea mare legatura cu continutul) din toate textele postate de autoare. mai pe intelesul altora: autoarea scrie ca cineva care umbla cu hustler-ul in geanta, lasa sa i se vada coperta in metrou de catre ceilalti (pentru a fi perceputa - in ciuda varstei si a aspectului fizic - ca o middle age chick inca buna, sexuala, sociabila, care nu o face numai in pozitia misionarului si nu are nimic impotriva sexului oral si a apucaturilor cu tenta bdsm) insa in realitate, nici macar nu deschide vreodata revista aceea. un fel de mesaj in genul: priveste-ma, sunt serioasa, dar pot fi si rea. textul acesta (tin sa subliniez ca fara legatura cu autoarea) m-a facut sa ma gandesc in general la oamenii aceia tristi si singuri, cu o pauza enorma intre momentul prezent si fosta lor viata sexuala, diletanti, proveniti din zone unde cultura se limita la atomii de saliva surfand pe silabele preotilor la slujbele de duminica, posibil chiar virgini la varste destul de inaintate, complexati de anume aspecte sociale sau intime, cu stima de sine scazuta si care la nivel inconstient considera ca nu prea au realizari in viata, fara copii sau cu copii cu care nu relationeaza corespunzator, in care, la varste foarte inaintate s-au trezit la viata pseudourme hormonale datorita frustrarilor acumulate de-a lungul timpului, a refularilor si a declansarii timpurie a sclerozei, care brusc si inexplicabil (de aceea nici nu ar putea recunoaste vreodata) simt imensa nevoie de acceptare si apreciere din partea celor din jur a oricaror porniri si comportamente - lucru ce poate deriva din urmarile unei vieti exagerat de infranate care la nivel fiziologic si psihic simt nevoia sa-i puna capat (ce-i drept la o varsta mult prea tarzie) - sau, pur si simplu, acest text ma face sa ma gandesc la oamenii penibili si atat. care nu-si cunosc varsta, infatisarea, locul, care in realitate nu sunt culti (sa nu fiu inteles gresit, cultura nu e o conditie sine qua non pentru supravietuire) , nu se prea pricep la nimic, ci sunt mai degraba perfizi si lasi, in sensul ca prin fel si fel de tertipuri specifice configuratiei sociale incearca sa se faca acceptati si apreciati de catre ceilalti incercand sa o faca fie pe ziaristii, profesorii, politrucii, scriitorii, istoricii, s.a.m.d. genul de oameni carora le recomand cu toata caldura terapia. textul de fata si in general textele autoarei mi se pare complet inutile, dincolo de limita derizoriului. ele nu vizeaza imagini poetice obiective, nu le fixeaza si nu le descriu si nici nu realizeaza raporturi de interdependenta intre ele. sau macar de ar fi inteligenta. sau macar de ar exploata imagini suprinzatoare. sau macar de ar fi ceva minimalit la mijloc. nimic. pur si simplu, periplul poetic al autoarei pare mai degraba reflexia imaginii unui adolescent mahmur care alearga la 5 dimineata la costinesti cu o sticla de bere in mana si cu una de vodka in cealalta, fericit ca a luat bacul cu 8 iar la romana scris 9 (ignorand complet ca pe parcursul intregii probe a copiat din cartea pe care o tinea pe coapse, sub banca). ca si concluzie: acesta, pentru mine, e un text de atelier, penibil si lipsit de orice valenta poetica. autoarea va veni sa hihihi si sa hehehe probabil, dar, nu intotdeauna reactiile noastre insotite de ironie si aparenta inconstienta reusesc sa schimbe realitatea. de fapt, aproape niciodata nu o schimba. | |
| = de toate pt toti userii:P | Mirela Lungu [13.Aug.12 19:49] |
| Silvia, da, asa e, ai mare dreptate, e bine sa radem, mai ales cand viata devine plictisitoare si poezia trece pe langa noi, asa, la un milimetru distanta, ca un glont care, pur si simplu, nu ne-a nimerit Titlul imi place si mie mult, dar sa stii ca am si texte fara („orgasme”), am postat vreo doua chiar dupa acestea, dar nu am primit inca nicio reactie de la tine, ma interesa in special la cel cu karenina;) p.s. eu nu ucid, pt ca e pacat, decat in „legitima aparare”:P Marian, da, asa e, tu ai mai comentat acest text pe fb, reafirm si eu ca ai ales si de data asta sintagma de baza Dan, m-ai facut sa zambesc, deh, ce sa zic, mi-a placut „oximoronul”, chiar daca nu e el perfect, asa cum sustine Eugen:D Draga Claudiu, despre ampla ta analiza pe textul/textele mele (care, recunosc, m-a impresionat si surprins in acelasi timp ca munca si dedicatie!), nu pot repeta decat ce ai spus si tu mai sus, desigur, cu ajustarile minimale, sunt nevoita chiar sa te citez, aproape integral: „Com-ul de fata si in general com-urile autorului C.T. mi se pare complet inutile, dincolo de limita derizoriului. ele nu vizeaza imagini poetice obiective, nu le fixeaza si nu le descriu si nici nu realizeaza raporturi de interdependenta intre ele. sau macar de ar fi inteligenta. sau macar de ar exploata imaginile. sau macar de ar fi ceva (orice) la mijloc. nimic. pur si simplu, periplul com-ic al userului pare mai degraba reflexia imaginii unui adolescent mahmur care alearga la 5 dimineata la costinesti cu o sticla de bere in mana si cu una de vodka in cealalta, fericit ca a luat bacul cu 8 iar la romana scris 9 (ignorand complet ca pe parcursul intregii probe a copiat din cartea pe care o tinea pe coapse, sub banca).” A, si legat de nivelul meu prea „ridicat” pe acest site, te invit calduros sa adresezi o cerere catre „consiliul editorial” pt scaderea lui, o poti semnat tu in numele meu (recunosc, nu am avut rabdarea necesara de-a parcurge cap-coada analiza exhaustiva, dar am deplina incredere in abilitatile tale sofistice;) p.s. in ce priveste observatiunile despre profilul psiholgic, viata personala, EVENTUAL sexuala:)), te anunt cu fermitate ca intentionez sa-mi public din timp(ul vietii) memoriile, inca nu m-am pus pe treaba, dar, cred ca o voi face foarte curand, avand in vedere interesul tau si al altor macho-poeti care bajbaie inca prin hatisul frigid al propriilor speculatii si obsesii nevrotico-stereo/tipe sau pur neinspirate Si, promit solemn aici, in susbsolul acestui text „de atelier” (poetic), faptul ca voi pune deoparte un exemplar special pt tine, basca/cu dedicatie;) Multumiri tuturor, Mirela Lungu | |
| = . | nica mădălina [17.Aug.12 12:24] |
| eu am constiinta inutilitatii cuvintelor pe care le tastez acum aici, insa tineam sa am aceasta ultima interventie in care sa reiterez ca ma situez de partea celor care vad in genul acesta de texte o repetate agasanta a acelorleasi cuvinte, care spun acelasi nimic. ce i drept, sunt o limitata, nu s capabila sa recunosc poezia de calitate, mesajul ei imi scapa, fiind o limitata samd. ce ma nedumireste insa, fara nicio ironie, e ca un om care scrie poezie n forma fixa (ceva ce eu admir, ca demers, indiferent cine este persoana care se inhama la asa ceva si admir pentru ca sunt si eu de parere, ca si altii, ca e ceva sa ti limitezi libertatea prin alegerea unei forme si totusi sa ncerci sa ramai liber in ea) poate abera la nesfarsit pe aceleasi asa zise teme, care raman, in pofida insistentei invizibile. vizibile, in textele astea pline de aceleasi orgasme si organe, raman doar aceste biete cuvinte, pe care deja s a marsat excesiv. nu transpare nimic altceva: nu tu erorism nu tu durere, nu tu ironie, nu tu vreo stare de constiinta etc. si deznadejdea sta in aceea ca, indiferent cat s a argumentat ca genul asta de text e literar nul, autoarea isi vede in continuare de repetarea lor agasanta, convinsa ca e literatura, insa fara a incerca sa se vada de ce este literatura. caci textele, ele insele, nu se apara singure. si nca asta e un text un in care ceva trebuie, totusi, remarcat, in comparatie cu celelalte de aceeasi factura si ale aceleiasi persoane: o anumita cenzura, o anumita economie a termenilor preferati. | |
| = err | nica mădălina [17.Aug.12 12:26] |
| repetare, acelorasi, probabil si cateva virgule lipsa. vivant tastaturile! si cu asta punct, cum spuneam. | |