| = "structuri de metal" într-o introspecție poetică | silviu viorel păcală [20.Feb.12 18:53] |
| o tristețe autentică într-un poem revelat. Plăcut. Cu stimă! | |
| = ~ | Cristina Sirion [22.Feb.12 02:50] |
| nu stiu daca-i tristete, mai degraba o luciditate stranie in care lumea pare ca se desface in straturi de care habar n-aveam. a fost o surpriza placuta ca ai citit si-ti multumesc. | |
| = . | Alexandru Gheție [26.Feb.12 06:43] |
| foarte mișto imaginea ”perdelei de bile”, foarte sugestivă impresia teribilă a unei atingeri când trupul tocmai se obișnuise cu singurătatea, cu ”structurile de metal”... faină relația primei strofe cu cea de-a doua. practic la poli opuși, una despre plecare, ieșire din real, aplecare, pierderea echilibrului, alta despre cărți lipite cu lapte (poate fi aici și o destinație), ”poveștile cu witzy”, etc... povestea e, totuși, despre ”colțul cel mai îndepărtat”, locul unde o simplă atingere poate crea iluzia unei ne-singurătăți reci :) | |
| = ~ | Cristina Sirion [02.Mar.12 03:25] |
| multumesc, alex. din pacate in ultimul timp scriu pe fuga, daca nu se pierde in totalitate calitatea atunci sunt multumita. faptul ca poezia a ajuns la tine mi se pare un mare castig macar in idee, pentru ca in forma nu am mare incredere, cum spuneam, fiindca scriu in graba si ma frustreaza, dar fac ce pot. :o) te mai astept. | |