| = – „Înspre nord să crească mușchii” și puieți în lumină! | Maria Elena Chindea [20.Feb.12 04:19] |
„Risipirea din ferestre” ți-am adunat-o în suflet ca pe-o comoară aleasă, pentru că neîndoielnic nu există piedere și risipire. Există transformare și îmbogățire. Alchimizare! Iar în „pumnul” ce „risipește numai spini, nici o sămânță” nu cred absolut deloc. Sub semnul „scrâșnetului” aburul te-o „părăsi” dar „floarea râsului” vecinic rămâne pentru a îmbogății bucuria lumii! Ninge și nu cred că-s „spin”! Maria...... Mulțumesc! | |
| = pierdere și risipire, nu | Vasile Munteanu [20.Feb.12 04:42] |
dar "ireversibil" cu siguranță există; mulțumesc, doamnă Maria, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = VM, | marian vasile [20.Feb.12 19:42] |
| Salut câinii tăi. Cam multă zăpadă în poezia asta. Bine că mai sunt chestii drăcești și alte cele; ca la Nichita, iepuri. | |
| = MV | Vasile Munteanu [20.Feb.12 20:14] |
nu, MA, zăpadă, e "compost", e normal să fie... din belșug; câinii? da, MA, sunt "câini", dar au alt "pedigree"; așa că pietrele și numerele n-au cum să fie scurte de coadă; că... n-au coadă. și eu te salutez (din planoru' de carton :D ) | |
| = părere | Liviu Nanu [20.Feb.12 22:00] |
| Nu știu de ce (poate din cauza titlului) mă așteptam la o lectură plictisitoare. Iată că n-a fost așa, poate și datorită ritmului interior ca un mic pîrîu susurînd printre nămeți. | |
| = tot o părere | Vasile Munteanu [21.Feb.12 02:57] |
"mic pîrîu susurînd printre nămeți...; "există viață și acolo unde totul pare încremenit; mai degrabă, noi nu suntem suficient de "vii" pentru a-i detecta prezența; mai ales atunci când "viul nostru" se petrece la temperaturi diferite. titlul? să spunem că a fost (ca în majoritatea cazurilor) numai un pretext (o conjunctură... pur și simplu calendaristică). mulțumesc pentru semnul de lectură (și felicitări pentru lansarea "noului" titlu). | |