| + eram doar unu | emilian valeriu pal [24.Jan.12 16:07] |
| Din punctul meu de vedere, o atmosfera excelenta, o voce care urca si coboara exact cind trebuie, ca un teatru radiofonic. Paradoxal, vocea nu e teatrala, ci e atit de sutentica incit pot simt foamea, agudele, caldura. Sincopat pe alocuri, cit sa te lase sa-ti tragi sufletul, alaturari surprinzatoare si o filtrare a memoriei ca printr-un difuzor umanizat. O voce care stie sa te tina aproape si totusi sa nu cada in patetic rememorind, cel putin in opinia mea. | |
| = *** | Adrian A. Agheorghesei [24.Jan.12 20:00] |
| Emilian, fiecare text își are cititorul său perfect. Mulțumesc pentru timpul tău și pentru finețe! Eugenia, mulțumesc pentru! | |
| = La radio! | Petrică Viorica [26.Jan.12 08:20] |
| În timpul care mi-a mai rămas, am intrat pe fugă pe agonia.ro și te-am descoperit cu atâta ușurință. Sper să citesc tot ce ai scris. Acum doar bibliografia și "Noapte bună copii! O poezie care ajunge ușor la inima cititorului. E ca o melodie caldă, plăcută auzului și care din când în când îți dă fiori. Îmi place jocul de cuvinte ales, cursiv, idei duse până la capăt. Vocile sunt importante, păcat că unii nu știu asta sau se prefac doar că nu știu. Final completează tabloul magistral... ledul rămâne lumina de veghe. Succes în continuare. La radio actualități cu tine! | |
| = cheie franceza | Anca Anghel Novac [26.Jan.12 08:42] |
| Poemul mi-a starnit o senzatie de cheie franceza. E de bine ? E de poezie ? E o parere sincera.Ia-o ca atare. Data viitoare poti trece pe vitriol. E doar o sugestie, desigur. | |
| = Nu, nu este naiva | Kosta Vianu [22.Mar.12 08:15] |
| As putea spune ca e tragic de critica, de acida, analiza asta la sange. Sufletele copiilor, daca te poti apleca inspre ele, daca esti in stare, contin in ele adevarul, un adevar nemascat de nicio trecere, de nicio transfigurare. Si da, asa este, ce tampit e sa spui "noapte buna, copii" unuia singur. Am regasit atmosfera copilariei mele, numai ca la mine cel care a pus fir peste fir (disperat ca altii auzeau iar eu nu) am fost chiar eu. Tranzistorii i-am facut rost, iar leduri nu existau pe atunci, abia aveam trei lei de-o baterie. Multumesc pentru tot acest timp prafuit, reintors cu de-a sila, dar parca mai frumos de aici, de la inaltimea varstei ultime. Sau poate de la adancime, cine mai stie? Kosta | |