| = . | Leonard Ancuta [12.Dec.11 15:19] |
| sunt doua versuri frumoase in primele strofe, dar pe final textul se cam pierde. n-ar strica sa te gandesti mai bine la ultimele doua strofe si final. | |
| = ... | Silvia Bitere [12.Dec.11 15:40] |
| da. ai dreptate. am recitit versurile, strofele din final. cum la mine totul se scrie pe viu, există și riscul pierderii a ceva pe traseu, drept pentru care mulțumesc ochiului tău. | |
| = o impresie | Paul Gabriel Sandu [12.Dec.11 17:45] |
| Foarte reusita prima strofa, plina de verva poetica, viermuind de imaginatie. N-o sa mai pacatuiesc si eu spunand ca, apoi, poemul traieste cumva din inertie. De retinut cum-ul acela interogativ, ca una dintre putinele "acute" ale celei de-a doua parti a poeziei. Adevarul e ca nici eu nu ma pricep la sfarsituri si cred ca nimeni nu se pricepe. Poate si pentru ca inceputurile sunt mai frumoase. | |
| = ... | Silvia Bitere [13.Dec.11 08:37] |
| Paul, sunt o perfecționistă grăbită, am încercat să mă schimb la partea cu graba dar mi-am dat seama că dacă mă voi opri din grabă nu voi mai putea scrie direct din suflet imediatul acela de care avem atâta nevoie să respirăm. încă mă urmăresc și mă surprind și asta mă face să trăiesc infinit în mine. Mulțumesc. | |
| = ale tale-s, Coraline?! | Adrian Firica [14.Dec.11 16:07] |
| Coraline și dispecera Lumii Zăpezilor au cataractă. lumea lor a devenit una a pipăielilor: „... ieșirea din noapte prin podul palmei” „... dincolo de memorie unde nu am înțeles prea bine ce se află” „... cearcăn uriaș plin cu iubiri eșuate”. acestea nu-s metafore, ci-s stări alegoric-alergice. indiscutabil, autoarea ține morțiș să ne incendieze. cooperant, am să intrevin cu niște paie, doar, doar îi voi provoca moartea „Pa”. aparent, versurile sunt parașutate de vii. de unde și până unde survine întrebarea voastră?, că și eu sunt cor-u(o)pt. | |
| = ... | Silvia Bitere [14.Dec.11 19:30] |
| Ale mele toate mi-s, domnule Firică. Priviți-mă în toată înfăptuirea voinței de a mă înceta din scris dar oare n-ar fi păcat de ochiul pe care-l port cu mine ca să văd. Să te văd pe dumneata, să văd zăpada, să calc pământul aici pe pământ. De ce să nu scriu. Ale mele sunt toate și coraline este a mea și este vie pentru că așa i-au fost ursitele. Au venit și i-au sunat la cap. Tu vei revoluționa o parte din tine nu ca să dovedești cuiva ceva, ci pentru a te cunoaște mai bine. Ador paiele pe foc mai cu seamă în preajma Crăciunului. Văd un porc mare din care voi face pe rând:tobă, șuncă afumată și vin fiert. A,nu, pardon, am vrut să spun galbaș. Prin Pa, consider că mă sfidați dar mă voi răzbuna într-o altă împrejurare pe domnia voastră. Sunt forțată să vă mulțumesc dat fiind faptul că veniți cam rar dar decât mult și slab mai bine mic și concentrat. Și cum sună dispecera pe lângă Zăpadă!!! Ha! Râd. Mai bine mă "parașutez de vie" P.S. În prima parte a comului m-a luat valul, deci îmi cer scuze dacă nu s-a înțeles exact ce am vrut să spun. Mulțumesc pentru un așa comentariu jucăuș. Nu vreți un foc? (a se asocia cu țigara) | |