| = Tradafirii altui timp | Florentina-Loredana Dalian [11.Nov.11 18:39] |
| Foarte bună și această scrisoare, învăluită în mister, într-un parfum de vechi. Citind-o, e ca și cum te-ai aștepta să curgă din ea petale uscate de trandafir din alt timp. Tonul e bine ales, iar tonul face nu doar muzica, ci și... literatura. Felicitări! | |
| = Erată - trandafirii | Florentina-Loredana Dalian [11.Nov.11 18:40] |
| Trandafirii. | |
| = reff povestile scrinului | Sorin Teodoriu [12.Nov.11 07:35] |
| Un proiect frumos pe care eu l-am suspendat pe moment, nu am mai putut intra in stare dar sper sa ma intorc cat mai repede. Nu stiu daca intereseaza pe cineva, dar voi spune cateva vorbe despre cum au aparut aceste texte. Fara sa ne vorbim dinainte, urma sa scriem astfel de texte cu o continuitate personala si doar cateva puncte comune pe care la final sa le inchegam intr-un text comun. Provocarea sau miza era exact lipsa comunicarii despre ce urmeaza sa postam. Urma ca cele doua stiluri total diferite, al Mirunei si al meu (stiluri care inainte semanau mult) sa isi gaseasca singure calea spre o nuvela ori poate ceva mai mult. Stilul prezent si atat de feminin al acestor scrisori pe mine m-au farmecat, ma plimbau prin intamplari pe care le poti numi banale dar tocmai aceasta banalitate este impresionanta. Si inspiratia poate sa mearga mai departe, sa isi inchipuiasca o femeie inchisa intr-un turn de fildes unde fluxul ii aduce marea la picioare, refluxul o lasa din nou singura, ea cu scrisorile ei. Ce ii desparte pe cei doi? Un spatiu? Un timp? Cateva generatii? Se vor intalni vreodata trecutul si prezentul? Acestea sunt intrebarile care apar daca se citesc toate fragmentele ale Mirunei si ale mele. Finalul il am doar eu in minte, sau ma rog, il aveam si sunt convins c-o sa mi-l amintesc atunci cand vom reincepe sa scriem. Da, sunt randuri frumoase si sper sa constientizeze si Miruna propria ei valoare, in modestia ei teribila, are alte opinii acum. Deocamdata. Eu am curajul pariului pe stilul ei. | |
| = re Florinel si Sorin | Emma Greceanu [14.Nov.11 20:12] |
| florinel si totusi sunt locuri unde timpul e relativ, indeosebi in oraselele mici de aici sunt anumite categorii de oameni, care reinvie mereu acel timp pierdut, incapatanandu-se sa pastreze vremea mesei, vremea odihnei de amiaza, vremea iesirii la plimbare, oameni care nu fac asta constransi material, care cauta si conserva cu pasiune orice amintire, fie o nesemnificativa rama de fotografie din copilarie, fie vreo sticla de vin pusa altadata in vitrina unui dulap al vreunui descendent decedat de cand lumea, fie vreun dulap de bucatarie ros de carii, amintirile aduc armonie in viata lor aceeasi oameni ies dimineata in cafenele alaturi de tineri si nu exista nici un dezacord, nici un incovenient sau ies seara in discoteci si danseaza amestecat pe orice muzica, si pot tolera fără resentimente sau prejudecati imprevizibila generatie de tineri, poate acestea toate si pitorescul zonei fac parte din motivele pentru care m-am atasat iremediabil de aceste locuri multumesc mult pentru semnul de lectura si te mai astept sorin sorin... nu sunt modesta, sunt orgolioasa, doar ca sunt in acelasi timp constienta de carentele pe care le am, a scrie cu tine a fost si este o onoare pentru mine, cred ca nu as fi putut scoate vreun fragment, asa cum sunt ele, daca le-as fi conceput fără destinatar. iti multumesc | |