| = tehnică slăbuță | Adrian A. Agheorghesei [02.Nov.11 01:10] |
| Și naiv și prost, în prima strofă, ultimul vers, e mult, poate și de aceea, "prost" se vede că-i pentru rimă. Prea mutle aritmii - vers 7, v 10, v 12, v14, v 16. De evitat (obligatoriu) comparațiile compuse pe axa "precum un orb lumină". "rost/moft" și "urme/minune" nu sutn nici măcar rime sonoare. | |
| = err | Adrian A. Agheorghesei [02.Nov.11 01:11] |
| err: multe/ sunt/ sonore. Scuze! | |
| = re: | Ștefania Pușcalãu [03.Nov.11 20:29] |
| Adriane, dacă m-aș lua după tot ce mi-ai spus aici, apăi tre` să mă las de scris :)) Doar că eu scriu poezia, înainte de ritm și rimă, după suflet. În niciun vers scris de mine până acum, n-am pus vreodată un cuvânt doar pentru că dădea bine acolo, pentru că mergea încadrat chiar și forțat ș.a.m.d. Dar scriu cu aceleași cuvinte ca voi toți (nu m-am priceput a inventa altele noi, deh!) așa că pentru “rost” o să aleg tot una din rimele “prost”, “fost”, “anost”, “post” etc. la fel cum ai face și tu și oricare altul, la fel cum au făcut și miile de scriitori dinaintea noastră. Și pe oricare aș fi ales-o, tu puteai spune același lucru: “se vede că-i pentru rimă” Acuma, zău, ție cum îți sună? că tot le știi tu pe astea “sonore”... | |
| = ehe | Adrian A. Agheorghesei [04.Nov.11 00:20] |
| ...Deși, judecând după răspunsul tău, acest comentariu nu prea poate să aducă nimic productiv, fac o încercare: 1."Doar că eu scriu poezia, înainte de ritm și rimă, după suflet." r: Ok, am auzit placa (scuza) asta atât de des, încât am învățat să recunosc mimica jucătorilor la cacealma. Așadar, înante să spun "pas", zic doar că, în poezie, sensibilitatea e o premisă necesară, dar nu suficientă. Chiar dacă, pentru unii, este un argument axiologic absolut. 2."În niciun vers scris de mine până acum, n-am pus vreodată un cuvânt doar pentru că dădea bine acolo, pentru că mergea încadrat chiar și forțat ș.a.m.d." r: Aici, fie nu ești onestă, fie logica ta are găuri, fie jignești intelectul interlocutorului. Pentru că nu poți, chiar nu poți afirma acest lucru, atâta vreme cât impui versului un ritm iambic și-l potcovești cu rime, alegându-ți astfel cuvintele potrivite; atlfel spus, alegând cuvinte care "dau bine". Întrebarea mea ar fi de ce alegi să scrii in formă clasică, dacă scrântești prozodia. Versificația, dacă e proastă, fie și pe alocuri, e aproape nulă. 3. "Și pe oricare aș fi ales-o, tu puteai spune același lucru: “se vede că-i pentru rimă” Acuma, zău, ție cum îți sună? că tot le știi tu pe astea “sonore”..." r. Păi nu e tocmai așa. În context, "naiv și prost" este o exprimare semipleonastică acceptată în virtutea rimei. De aici evidența rimei forțate (evident, mai forțată decât tehnica o cere) 4. "Adriane, dacă m-aș lua după tot ce mi-ai spus aici, apăi tre` să mă las de scris :))" Ești sigură că te-ai apucat vreodată? :). Poate o vei face începând cu tetul viitor. | |
| = err | Adrian A. Agheorghesei [04.Nov.11 00:22] |
| err: textul | |
| = o altă părere | radu stefanescu [04.Nov.11 07:19] |
contrazicîndu-l un pic pe antecomentator, n-aș zice că rima "rost-prost" e un rău în sine. totuși, rămîne un loc comun, și ar cam fi de evitat, de ex, așa: "Cum prind contur tristețile pe frunte Când altă toamnă fără rost se duce; Și cum mă pierd în false amănunte Precum în Europa League - Il Luce." în strofa a doua, mesajul e puternic, ce-i drept, deși nu văd ce alteva ar putea visa un orb, în afara luminii, iar "fost-moft", să recunoaștem, nu e o rimă tocmai fericită. fără a-și pierde din strălucire, și păstrînd rima lumină-carantină, strofa ar putea suna ca mai jos: "Prea multe nopți pierdui cu Microsoft. Cînd mi-a venit factura la lumină Să-mi vină rău - un milion nu-i moft. Cu cleștele, m-au pus în carantină". nici strofa a treia nu e rea, deși eu n-am văzut prunci de lapte mai tineri de 40 ani zvîrcolindu-se în somn, și în niciun caz după consumul excesiv de lapte. propun: "Trăsei o sîrmă din vecini azi-noapte, Să scrii la lumînare-i un dezastru. Divinitatea iartă-aceste fapte Cînd ai talent și sîngerezi albastru" și, acceptînd rima oarecum sonoră "urme-minune", pt. a lega ideea de final "Și mai ales cînd Nia nu mă vede Mă adîncesc în contemplațiune, Să fie-al dreaq ăla care crede: Cînd bați în tastatură nu lași urme" în rest, îmi plăcu | |
| = mi-e drag cum încercați să mă analizați. și cum nu vă iese! | Ștefania Pușcalãu [04.Nov.11 11:58] |
| Adrian, fă o încercare și nu-ți mai pierde timpul (prețios, nu? sau și ăsta e vreun pleonasm?) cu cei care n-au început încă să scrie de-adevăratelea :) radu stefanescu, iată că cele scrise de mine te inspiră! :) În plus, ai găsit și tu un loc unde să-ți refulezi frustrările. Vă mulțumesc, dar aș prefera să n-o mai fac! | |