| = Acele gutui de la ora târzie | nicolae tomescu [23.Oct.11 00:49] |
| Oare ce s-a întâmplat cu gutuile din pom, de a rămas doar una la oră târzie? Va fi bătut vântul? Întunericul le ascunde pe celelalte? Or fi fost luate de niscavai hoți, copii ori oameni mari? Orice s-ar fi putut întâmpla. Ãsta este, printre altele,rostul Haiku-ului: să ne pună pună mintea la contribuție, să ne gândim, să descoperim noi, cetitorii, misterul cuprins în cele 17 silabe. Stau de câteva minute bune și nu-l pot descifra. Să fie de vină faptul că tocmai m-am întors de la o nuntă? Nu cred! Nimeresc tastele fără nicio dificultate, la această oră târzie, gândindu-mă la gutuile de mai sus. Aș fi curios să aflu ce a vrut să zică Loredana când a compus micropoemul. Cu gânduri bune | |
| = existenta si unicitate | Ioan-Mircea Popovici [23.Oct.11 04:06] |
| dincolo de dig insula cu livada dunga albastra imi permit o sugestie domnului cu dilema ca sa va scutesc doamna de descifrarea tainei o taina ramane taina spun doar ca o haina de toamna farmecul unicitatii despre aceasta-i vorba aici despre "existenta si unicitate" care-s cele mai tari teoreme cu aplicatii | |
| = Teoreme si gutui | Florentina-Loredana Dănilă [23.Oct.11 12:46] |
| Îi dau dreptate poetului Ioan-Mircea Popovici, „o taină rămâne taină”. De asemenea, domnului Nicolae Tomescu, rostul haiku-ului e , printre altele, să ne determine a reflecta. Totuși, pentru că s-a ivit întrebarea, pentru că v-ați pus întrebări, voi încerca să răspund, cu mențiunea că, uneori, până și eu mă întreb ce-am vrut să spun:) Loredana se va fi gândit la rolul gutuii de candelabru, ori felinar, sugerat subtil prin acea „oră târzie”. Ori poate se va fi gândit la anii copilăriei când își ruga bunicii să nu culeagă toate fructele pomului, cu mirarea și inocența copilăriei: „Lui nu-i mai lași nicio gutuie?” Mi se părea nedrept ca pomul care le-a rodit, să rămână, după cules, golit de sens. Și se va mai fi gândit Loredana la acea gutie încă prezentă pe crengile pomului ca la iluzia că toamna nu s-a dus, că ne mai rămâne timp până-n iarnă... Vă mulțumesc pentru popas, pentru întrebări, pentru opinii. | |
| = variantă (după deslușiri) | Corneliu Traian Atanasiu [23.Oct.11 15:07] |
| tare tîrziu - în pom pentru nepoată doar o gutuie | |
| = Exprimare... | Miclăuș Silvestru [23.Oct.11 15:32] |
| dincolo de tainele descifrării... A trecut un an - doar pe una dintre crengi gutuie mamei Citit cu plăcere text și comentarii! Succes tuturor! | |
| = Variante | Florentina-Loredana Dănilă [23.Oct.11 19:15] |
| Corneliu, Silvestru, vă mulțumesc pentru variantele frumoase și mă bucur că v-au fost inspirte de acest haiku. | |
| = Erată | Florentina-Loredana Dănilă [23.Oct.11 19:19] |
| Inspirate, va să zică... | |
| = "...și gutuia de la geam..." | florian abel [23.Oct.11 20:24] |
| Într-adevăr, speranță, teamă, umbra incertitudinilor, amintiri ale copilului din noi și multi alți fiori ai cântului șoptit, în doar câteva cuvinte. Cine are urechi de citit - să grăiască! Sper să reușesc și eu să scriu haiku, Loredana, cu aceeași încântătoare simplitate; Pentru moment nu mă pot descătușa de cutremurările vieții și ele se răsfrâng în cânturile mele. Dar timpul vindecă totul. Chiar și pe sine. Sau nu?!... Cu prietenie, F. | |
| = Vindecare | Florentina-Loredana Dănilă [23.Oct.11 21:20] |
| Vindecarea, Florian, nu vine (numai) de la timp. Ea vine, în primul rând, de la Dumnezeu. Dar sunt convinsă că știi. Ți-am citit haiku-urile publicate azi și mi-au plăcut, îndeosebi cel cu bătrâna legănând singură coliva. Poate că unii ar spune că nu e haiku, însă imaginea e deosebită. Și, din păcate, tot mai reală. Îți mulțumesc de popas! | |
| = varianta | Flavia Muntean [24.Oct.11 18:42] |
| Am citit cu placere si poemul si comentariile din subsol. Ar iesi un foarte bun haibun daca le-ai combina. Dar cred ca versul al doilea ar putea fi imbunatatit pentru ca se subintelege ca e vorba de un pom (gutui). ora tarzie - printre crengile subtiri doar o gutuie Scuze de carcoteala :) | |
| = Nu e cârcoteală | Florentina-Loredana Dănilă [24.Oct.11 19:42] |
| Nu e cârcoteală, Flavia. Chiar sună mai bine haiku-ul tău. Crengile pomului e redundant. Că doar nu vor fi fost crengile gardului:) Mi-ai dat o idee bună cu haibun-ul, poate voi scrie un textuleț, deși acum mă bântuie alte „arătări”. Îți mulțumesc! | |