Comentariile membrilor:

 =  ...
Oana Popescu
[13.Sep.11 00:43]
Poate Maitreyi Devi a venit sa zica urmatoarele, cum zice Eugen Ionescu:

"Allan nu a rapit-o pe Maitreyi fiindca ar fi trebui sa o arate prietenilor, caci povestea se presupune a fi autentica" :))(deci insinueaza ca povestea e doar o fictiune)

si tot el zice ca:

"o pagina adevarata de poezie trece peste exotic; exotismul trebuie sa fie ca o insusire secundara care nu adauga si care nu scade, care nu oboseste lectura si care nu o usureaza, care este perfect neutra si nu impieteaza nici in rau nici in bine, asupra valoarii in sine"




 =  Insinuări
Insinuarea lipsei de autenticitate a poveștii este cumva dezmințită, niște zeci de ani mai târziu (40 și...) de publicarea romanului "Dragostea nu moare" al lui Maitreyi Devi. E drept, ea susține că au fost multe "minciuni", chiar așa le spune, acuzator la adresa lui Eliade. Dar ce autor se poate abține să introducă ficțiunea în scrierile sale? Exceptând, desigur, pe cei care scriu jurnal sau memorii.
Mulțumesc de trecere, Oana.

 =  despre maitreyi dar nu despre ea
Alina Mihai
[13.Sep.11 10:33]

De fapt, publicul trebuie să știe că Maitreyi a existat undeva în biografia lui Eliade și că nu ea e personajul principal din roman, chiar dacă așa pare.
o să dau, mai jos, un citat care spune mai bine ca mine ce vreau să subliniez: "anumiți autori, printre care mă includ, privilegiază, în poveștile pe care le spun, nu istoria pe care au trăit-o sau pe care o trăiesc (fugind astfel de capcanele confesionalismului literar), ci istoria propriei memorii cu exactitățile și scăpările ei, cu minciunile ei care sunt în același timp adevăruri și adevărurile ei care nu se pot feri în același timp de miciuni. Dacă mă gândesc bine, eu sunt doar memoria pe care o am și aceasta este singura istorie pe care vreau și pot s-o povestesc".
La lumina acestor cuvinte ale lui Saramago, discuțiile despre autenticitate, adevăr, vulgarizează însuși actul artistic. Maitreyi este cu adevărat ce-a spus ELiade că este, iar lucrurile s-au petrecut întocmai fiindcă așa le-a văzut el și numai așa vrea el să și le amintească. Iar asta lucrează independent de dorința personajului real. Oricât ne-am dori, nu putem schimba percepția celui de alături și nici selecta amintirile pe care le are despre noi.

Strict la poezie, acum, ora "nu știu cât și ceva" merge dacă-i ironică. altfel, indiferent cum ai folosi-o, orele "trecute fix" sunt prea mult ale lui caragiale ca să le poți schimba valoarea. aici nu văd ironia ...
- "mi-a bătut în vise", "poposise-n vise" sunt lejer sinonime
- "ce cauți tu în visul meu? te crezi cumva Dumnezeu?" e cam ...fără miez. în vise nu ne apare doar Dumnezeu. și ... dintre cei care apar, se crede vreunul “God Almighty", ca să se justifice întrebarea?
- "prostii" și "baloane de săpun" sunt, și ele, construcții sinonimice
- "am venit", "am venit", reluate de dragul melodicității nu dau bine în contextul atâtor sinonimii subliniate mai sus
- "nu aflasem numaidecât" - această alăturare e greșită datorită polisemantismului adverbului în contradicție cu valorile mai-mult-ca- perfectului... "nu aflasem" (atunci, în trecut) ... când? ... "numaidecât", adică "imediat". și asta cu atât mai mult cu cât sugerezi că, între timp ai aflat. "nu aflasem cu orice preț" e și mai ciudat ...
- e neclară și atitudinea din "am ripostat cu vehemență întorcându-mă leneș pe partea cealaltă" - contrastul dintre sensurile lui "cu vehemență"(furtunos, violent, virulent) și gestul ... "leneș" e total.
- de ce ar juca feste un vis? chestia asta îmi sugerează că poetul consideră visul ca modalitate eficientă de a intra în contact cu realitatea. mă îndoiesc că asta i-a fost intenția.

no, bun, îmi dau seama că am făcut cam harcea parcea pe aici, dar am preferat să explic în loc să scriu doar că poezia e plină de stângăcii, atât la nivel de formă, cât și de fond.

 =  Alina Mihai
Poezia nu e specialitatea mea. Proza pe care o scriu și, mai nou, piesa de teatru la care lucrez "mănâncă" din mine, mă consumă (autorii acestor genuri știu ce spun, nu explic așadar), încât, uneori, simt nevoia să mă relaxez, așa, ca un fel de răsfăț literar, și atunci mai scriu astfel de texte. Recunosc, mă fac vinovată astfel față de poezie, dar niciodată nu am luat-o în serios (ca autor). Îți mulțumesc, totuși, pentru efortul de a puncta anumite scăderi, mă rog, stângăcii cum le-ai spus; de unele sunt conștientă, cu altele nu-mi bat capul, tocmai pentru că nu am pretenția de la mine că aș fi poetă.

Cât despre prima parte a comentariului, sunt de acord că discuțiile despre autenticitate vulgarizează actul artistic.

 =  reff Ce cauți în visul meu, Maitreyi Devi?
Sorin Teodoriu
[13.Sep.11 12:35]
Mi se pare ca numele lui Maitreyi Devi si al romanului ei (Dragostea nu moare) sunt pretexte in poezia ta. Nici eu nu sunt poet, Florinel, dar simt cand autorul face aluzie la ceva care a trecut si totusi nu. Cred insa ca repetitia dragostea nu moare este un pic deranjanta fiind foarte apropiate, cu toate ca prima oara ai folosit-o ca nume de roman si a doua oara in cu totul alt context. Poezia/Gand imi place pentru ca este adevarata/adevarat, se intampla , poate cineva contesta afirmatia ca visele iti intorc adevarurile cu susul in jos, ca te trezesti uneori zambind, alteori cu lacrimi in ochi? De aceea spun ca ai dreptate, chiar daca este al naibii de frustrant: dragostea nu moare.

 =  Frustrant, bine zis!
Sorin, nu mă surprinde faptul că tu vezi și înțelegi dincolo de pretexte, întrucât structura noastră, hai să-i spun auctorială, nu neapărat sufletească, se cam aseamănă. Există o lungime de undă pe care gândurile noastre se întâlnesc.
Te știu pasionat de Eliade, așa încât cred că la versul meu te-a atras mai cu seamă Maitreyi:)

Mulțumesc de frumoasele-ți vorbe.

 =  ideea ....
cornel marginean
[17.Sep.11 11:16]
Sunt aspoape convins ca ideea de baza a acestei poezii prevesteste o tema ce va apartine noului tau roman.

Mi-a placut, trebuie doar sa vrei si vezi abundenta ideii la tine!

cu prietenie

 =  erata!!!
cornel marginean
[17.Sep.11 11:17]
..aproape..

 =  Sub-temă
Cornel, „profeția” ta nu e tocmai adevărată. Tema de bază a noului meu roman (aflat încă în fază de idee) am spus-o unei singure persoane până acum. Ideea acestei poezii ar putea constitui eventual o sub-temă. Îți mulțumesc de opinie și sigur că sunt încântată că ți-a plăcut.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !