| + pentru un corp în care bate o inimă | Silvia Goteanschii [02.Sep.11 19:01] |
| o poezie picturală, de o expresivitate și o plasticitate a exprimării neîndoilenică. Și dacă tot veni vorba de Perugia și de imagistică, poezia ta m-a dus cu imediat cu gândul la Perugino sau Raffaello. Ș-apoi, ai aici versuri de o înaltă finețe artistică, cum ar fi: caii din Perugia nu suferă și nu îmbătrânesc, vers care sugerează nemurirea copilăriei din noi. Curată această poezie, ca pruncia! | |
| = recunosc | Cristina Sirion [03.Sep.11 02:13] |
| am citit poezia de doua ori, nu e prima data cand imi trebuie un interval de timp ca sa stiu cat imi place. a trebuit sa trec peste incarcatura de imagini si sa-i gasesc cursivitatea de poveste. e o enorma metafora care spune ca peste viata se asterne o poveste si-o ridica pe un alt plan, acolo unde curajul si dragostea si toate celelalte fac sensuri noi incat te poti uita la oameni/ viata altfel. dragostea poate face sa "infuleci fluturi albi", iata, dragostea-i o "spalare de pamant" foarte puternica imaginea asta: "înțepenit în șa să implor noaptea să fie blândă, să-și rostogolească în oglindă stelele regale până când un chip de copilă cu ochii căptușiți de lumină își leagănă trupul ca un fruct copt" pentru ca o vezi exact, nu stiu daca are mult efect in contextul mesajului dar eu personal nu ma mai pot desprinde de ea. de acord cu silvia, isi merita deplin steluta, l-as vedea chiar la recomandate fiindca-i pacat sa nu fie citit mai mult. | |
| = ”Caii din Perugia” | Nicolae Sorina [03.Sep.11 08:26] |
| este o poezie specială, o poveste în care acei cai puternici sunt venerați atât de femei cât și de ”bărbații curajoși”. Ei ”nu suferă și nu îmbătrânesc pentru că în copitele lor călăreții solemn își ascund respirația.” Până și aerul respirat (atât de frumos!) ”traversează ca un șarpe un corp în care bate o inimă.” Felicit autorul pentru frumoasa poezie ca o poveste, în care caii sunt alintați și venerați. Sorina. | |
| = raspunsuri | Paul Gorban [03.Sep.11 10:50] |
| silvia, cristina, sorina va multumesc pentru lectura. de altfel, cum le multumesc si cititorilor anonimi. este adevarat poemul pare o poveste. asta pentru ca e un poem jurnal. va mai astept amical paul | |
| = poejurnal | florin caragiu [03.Sep.11 17:05] |
| îmi plac țesătura detaliilor, felul cum cad faldurile ei și lumina pe falduri. | |
| = am citit | cezara răducu [06.Sep.11 17:06] |
| poemul tău de mai multe ori.și în zile diferite.niciun pas greșit în acest galop poetic. aceeași senzație de misticism îmbinat cu elemente picturale.deoesbit, ca să nu mai lungesc. și aleg: "când se face seară caii intră în copilăria mea și mă forțează să le cânt poeme" rara | |
| + Caii din Perugia | Adrian Suciu [07.Sep.11 13:24] |
| Un poem profund, încărcat de sensuri și de "carne" poetică, perfect echilibrat în toate părțile lui. Caii din Perugia au poeții lor, care îi transformă în personaje mitologice. | |
| = Semn | Nicolae Popa [07.Sep.11 13:46] |
| F.b.! Antologică! | |