| = final | Ottilia Ardeleanu [29.Aug.11 20:22] |
| dumnezeiesc. am parcurs versurile acestea printr-o imagine, un abur ce-nvăluie coama muntelui, fantomatic, o aură montană. acolo sus poate fi extrem de rece, dar tot Sus se află și puterea necesară urcușului. fără cuvinte... interesant de imaginat! Ottilia Ardeleanu | |
| = Re | florin caragiu [30.Aug.11 08:41] |
| multumesc, Ottilia. | |
| = "masura dumnezeiasca" | Livia Georgescu [27.Sep.11 22:36] |
| Da, remarcabil final! Un fel de luare in posesie a dumnezeirii, de cunoastere “fara cuvinte” ce presupune tacerea mintii… Aici linistea e o altfel de “auzire” prin care poti atinge iesirea de sub orice fel de povara (chiar si a mersului) si nu-ti ramane decat sa privesti, sa vezi… Omul devine cu adevarat liber atunci cand atinge masura dumnezeirii. Oare exista vreo diferenta intre “masura dumnezeiasca” si “masura dumnezeirii”? Prima sintagma il aseaza pe dumnezeu dupa un anumit tipar, intr-o masura, pe cand a doua presupune “atingerea” necuprinsului apofatic si inefabil. | |