| = „Am mâini frumoase, domnule S” | Florentina-Loredana Dănilă [25.Aug.11 20:22] |
| Aceste scrisori ale scrinului (am citit-o și pe prima) sunt interesante nu atât prin ceea ce se spune în ele, cât mai ales prin stilul cuceritor în care sunt redate. Un stil epistolar care nu este la îndemâna oricui, care denotă talent și elaborare îngrijită. Felicitări! Sunt ele concepute ca răspuns sau cumva în intertextualitate cu scrisorile scrinului scrise de Sorin Teodoriu sau e simplă coincidență de titlu? Mi s-ar părea interesantă prima variantă. | |
| = Cautarile scrinului | florian abel [25.Aug.11 20:46] |
| Da, o capacitate deosebita de a surprinde subtilitatea gesturilor si, ceea ce m-a frapat, disimularea apatiei introspectiei filosofice, desi ideile ating uneori o profunzime neintuita. De exemplu, observatia lapidara asupra CREDINTEI, nu am un scop, nu am avut niciodata unul, deci credinta nu poate fi un scop desi cuprinde toate scopurile pozitiv umane, dar exista constienta unui capat pana la care se va pastra aceasta, dar UNUL singur, deci nu cautam adancul, ancestralul ci prezentul cuprinzator de viitor si neinteles continuu. Frumos si interesant. F. Abel | |
| = prima varianta | Sorin Teodoriu [26.Aug.11 05:33] |
| Este prima varianta, Florinel. Am inceput in alta parte aceste joc fara reguli, nu trebuie sa ne vorbim dinainte ca sa legam scrisorile-texte. Sigur ca stilurile sunt diferite, ca si subiectele abordate de fiecare, promitem insa ca la final sa reluam povestea/povestile ca pe un tot unitar. Scriitura Mirunei se concentreaza frumos pe stilul epistolar, de aceea am rugat-o sa nu renunte la el indiferent ce si cum raspund eu. Poate tocmai aceasta variatie sa fie ingredientul care confera calitate compozitiei, vom vedea. | |
| = puterea sugestiei | Alina Mihai [26.Aug.11 11:48] |
| am detectat o mare sensibilitate in acest tex. nu e rău, frumusețea anumitor imagini e de-a dreptul dureroasă, prin forța metaforelor asociate. semnalez aici, o mică parte din ele: "picioarele mi s-au lipit de podea, propriul trup mi-e străin, de parcă aș fi doar suflet", "vocea ei stoarsă de chinurile bolii", "Toate sunt moarte, sunt de nevorbit acum." dar! cu forța asta de expresie pe care o ai, nu trebuie să te pui! vreau să spun că, dacă o lași să se dezvolte cu deplinele ei puteri, vocea personajului s-ar ascunde în spatele vocii auctoriale atunci când acest lucru trebuie evitat. ici și colo, deci, se aude autorul mai mult decât personajul lui, de care acesta nu reusește tot timpul să se elibereze. am remarcat o serie de stângăcii, la nivelul formei și spicuiesc: - cerul se întunecă de ploaie: expresia este "a ploaie", deși admit că nu e o eroare, nici măcar de logică. - "Poate cauza să fie felul bizar în care ai găsit de cuviință să-mi răspunzi," : o topică lejer greoaie ("să fie din cauza modului bizar ...") - "Așa cred, nu-mi mai amintesc nici eu, doar culorile." - ca mai sus ("așa cred, îmi amintesc doar culorile.") - pletele pleșuve: capul poate fi pleșuv (egal "chel") - "inimaginabilă iluzie" - dacă e iluzie, e imaginabilă. altfel, nu ar fi iluzie. asta se întâmplă din pricina polisemantismuluii lui "inimaginabil", care înseamnă deopotrivă "extraordinar" și "de neconceput". dar singurul lucru pe care îl pot cu adevărat reproșa acestui text se află aici: "știi bine că sunt înainte de toate o victimă a impulsurilor", în ultimele rânduri. autorul a oglindit, creionat, caracterizat indirect o personalitate melancolică. nu știu dacă intenția autorului a fost să sublinieze cât de puține lucruri știa despre sine femeia a cărei voce se aude aici, e o posibilitate pe care nu o exclud. dar dacă nu e așa, iată un punct nevralgic al eșafodajului: nu poți povesti atât de multe despre tine, ca să dovedești la final că nu știi nimic, decât dacă asta a fost dorinta, de la început. aleg frumusețea evocărilor, incontestabilă: "Luminile caselor nu s-au stins în acea noapte." și îi propun autorului să dea mai multă libertate personajelor, să nu adaste prea mult în descrierea cadrului natural să sugereze cât mai mult și să numească doar atunci când i se pare musai. eu n-aș numi deloc.:) | |
| = re Florentina, Florian și Sorin | Emma Greceanu [26.Aug.11 11:38] |
| florinel, cum iti spune sorin, iti multumesc mult pentru aprecieri, nu sunt ele asa de elaborate aceste scrisori, insa incerc pe cat posibil sa scriu despre ceea ce se vede, precum si despre anumite amanunte care raman uneori in umbra. despre care stim toti, dar consideram banal a se vorbi. sau inutil. si da, povestea e inceputa deja, scrisorile fiind concepute in legatura cu cele ale lui sorin si desi sunt acum destul de diferite,ideea e sa gasim un sfarsit comun, o cale prin să care le putem uni. florian, multumesc mult si tie, nu stiu daca e asa cum am spus, sunt ganduri mici in scrisorile mele care nu urmaresc nicidecum o abordare filozofica a vietii, ci redarea unor fapte si trairi, asa cum se vad prin ochiul unei femei normale. te mai astept sorin ce pot spune decat ca ma bucur ca am inceput sa scriem aceasta poveste sper sa ne iasa si sa reusim sa ajungem la un capat. multumesc mult pentru semnele de lectura. | |
| = re Alina | Emma Greceanu [27.Aug.11 11:14] |
| inainte de toate ma bucur ca ai intrat si ai citit ptr ca tu ai o logica sanatoasa si nu doar logica, imi amintesc despre o alta ocazie cand ai spus ceva pe un text ce-mi apartinea, ai avut dreptate...a ramas in deriva:) acum ce sa spun, cum ai semnalat si tu, unele expresii sunt eliptice ptr ca asa e felul meu, a autorului, de a vorbi. si aici, tot spre spusele tale inclina balanta, dedublarea celor doua voci. o sa tin cont. si o sa corectez ultimele doua greseli,acolo e fara tagada o exprimare nefericita. multumesc mult pentru citire si comentariu. sper sa mai vii:) | |