| = (+) netranscendenta iubirii... | Romulus Campan Maramuresanu [11.Jun.11 16:48] |
| D-le Sandru, am fost deosebit de placut impresionat de (de)rularea extremei prime a unei (oarecum) "bi-polaritati" senzuale/sentimentale, ispasindu-si claritatea intelegerii artificialitatii de care insa in extrema secunda nu doreste defel sa se separe. Traim cu totii(?) aceasta dihotomie in care ne lasam amagiti cu buna stiinta de simtiri dincolo de frigiditatea ratiunii... Am ramas insa dezamagit pentru o clipa, de saltul transcendental in lirica Scripturala, bine stiind ca aceste versuri au fost "imprumutate" de crestinism in excliusivitate pentru relatia lui "cristos cu biserica", uitandu-se faptul ca senzualitatea versurilor respective provine din pana unui om care cu aceeasi mana mangaiase indelung sanii si formele dulci ai unei iubiri reale, trupesti. Pentru o clipa doar, dureroasa insa, ca amintirile de care se leaga... Ma bucur ca v-ati adus aminte de partea cat se poate de umana a Scrierilor poporului meu (atat cat a mai ramas din el dupa Arderea de Tot)... Ma bucur ca in finalul strigarii, v-a ramas totusi "Cantarea..." rcm Primiti va rog un semn (+) al onoarei de a va fi citit. | |
| = așa este, | Ottilia Ardeleanu [11.Jun.11 21:21] |
| prea mult "plastic" în viață, însă ce mai este pur? artificial și natural, într-o chimie care se amestecă în creuzetul lumii. așa este, ne tot întrebăm cum poate ieși ceva atât de artificial din puritatea de înger?! vă urmăresc poemele. fiecare are "strigătul" lui. felicitări! Ottilia Ardeleanu | |
| = Îmi vine să....raportez, | Gheorghita Ionescu Eugeniu [13.Jun.11 12:12] |
| Prea se-adună toate pe o singura cracă. Artificialitățile enumerate de autor sunt evidente, unii protestează, nimeni nu renunță la ele. Versurile curg convingătoare asemenea sugestiilor lui "Psiho-Mantys". "Tu ești un trandafir din Sharon" sună cu acompaniament de harphă din "Cântarea cântărilor". | |