| = părere | Ecaterina Bargan [30.Apr.11 09:35] |
| enumerațiile, atâta timp cât nu susțin o stare lăuntrică și un fir necesar să fie redat în forma aceasta, dau efectul de încărcare și de dezordine. ar fi fost mai bine pentru text dacă se foloseau și verbe, să lege, mai ales în prima parte a poeziei. e un text foarte greoi la nivel de sonoritate, dar nu numai atât. de exemplu, în fragmentul acesta "Prin fereastră se aud uralele marelui stadion, Frânele scrâșnesc" r-ul se simte mult apăsat, e în 6 cuvinte din 9. și, în final, pot să înțeleg de ce rampa sordidă, cu toate că mi se pare emfatic adjectivul, dar de ce animalul mort și nu animalul viu, dacă e vorba că alicele cad, presupun, în timpul vănâtorii, animalul ar trebui să fie mai întâi împușcat și apoi să moară, și alicele, respectiv, ar trebui să fie împușcate, nu să cadă. | |
| + Emotia este simpla | Vasile Mihalache [30.Apr.11 14:14] |
| 1. Poemul sugereaza, nu povesteste.Asta este deja o "lege" care nu mai este respectata de majoritatea tinerilor autori contemporani . 2. Prin ce sugereza? 3. Prin enumeratii ale urbanismului depersonalizant, detalii depersonalizante, claustrante, si iarasi enumeratii de energii vitale existente si consumate. 4. Prin care rupe linistea cotidianului, contorsioneaza nervii insului terorizat de eforturile pemanente de a-si asigura energiile. 5. Pentru ca toate acestea cumulate sa irumpa apoi prin constiinta colectiva.Uralele sunt expresia "alinierii" insilor umar langa umar; privite prin urechea celui care agonizeaza pe un pat de spital vecin de stadion,ele deseneaza cu o tusa groasa insasi viata. 6.Identitatea ca boala. 7.Emotia este simpla ca privitul unei drame comune :"Cerul e privit de pupile identice până la lacrimi, Multiplicate, cuvintele cad ca rumegușul ". 8.Iar alicele cad in trupul acestui animal colectiv datorita putrefactiei. 9. Deci, ce lipseste poemului? 10.Mie mi se pare agresiv si total imatur sa intervii cu observatii puerile asupra unui poet cu opera solida intinsa pe parcursul a zeci de ani, numai prin aceea ca nu corespunde unei linii principiale ale actualitatii (triste, dar poate ca necesare) in poezie. 11.Consider ca am comentat cat de cat si am argumentat steaua pe care o dau. | |
| = Ecaterina Bărăgan | Mircea Florin Șandru [01.May.11 05:32] |
| Ecaterina Bărăgan, comentariul dumneavoastră nu reușește să recepteze întregul mesaj al poemului. Mica dumneavoastră "șarjă" critică mi-a lăsat un gust amar. Cel mai mult m-a mirat faptul că ați inventariat numărul de "r"-uri din cuvintele folosite în acest poem. Nimeni și niciodată nu a făcut astfel de "calcule", pentru că ele nu au nicio relevanță din punct de vedere estetic sau stilistic. E ridicol să spunem: acest poem nu e bun, pentru că are prea multe "r"-uri. Mă întreb, atunci, de ce nu ați inventariat și numărul de "t"-uri, de "s"-uri sau de "a"-uri ? Ceea ce ați făcut dumneavoastră este un fel de căutare a nodurilor în papură. Iar în ceea ce privește sintagma "ca alicele în corpul animalului mort", greșiți din nou. Tocmai aici a intrat în joc ingeniozitatea poetului. Căci a împușca un animal viu este o banalitate, o vânătoare de doi bani. Ceea ce am vrut eu să subliniez este tocmai absurdul unor situații din viața reală, când puternicii zilei continuă să lovească în cei slabi, "căzuți" sau "morți", în sens metaforic."Nu lovi pe cel căzut", spune un verset biblic, or în lumea nostră tocmai asta se întâmplă. Părerea mea este că nu ați receptat acest text în toate sensurile sale. Oricum, vă mulțumesc pentru faptul că m-ați citit. Să auzim de bine, Mircea Florin Șandru. | |
| = Vasile Mihalache | Mircea Florin Șandru [01.May.11 05:45] |
| Vasile Mihalache, vă mulțumesc, deoarece, prin pertinența analizei pe care ați întreprins-o, ați reparat o nedreptate care mi s-a făcut, prin comentariul obtuz al domnișoarei Ecaterina Bărgan. Apropo de nume, îmi cer scuze față de dânsa, pentru că am botezat-o "Bărăgan", în loc de Bărgan. Va mai trece o vreme până mă voi obișnui cu acest nume. Practic, argumentația dumneavoastră este fără cusur, și spun asta nu pentru că mi-ați acordat o "steluță", ci pentru că ați demontat, pas cu pas, alegațiile răuviotoare ale amintitei colege de site. Vă doresc, în continuare, mult bine, Mircea Florin Șandru. | |
| = . | Ecaterina Bargan [01.May.11 09:23] |
| nici măcar Bărgan, ci Bargan. | |
| = . | Ecaterina Bargan [01.May.11 10:45] |
| Nu am căutat nod în papură, domnule Șandru, poate că tocmai simțind greutatea versurilor respective, am căutat să-mi justific mie însămi felul în care ajung să vă percep poezia. Despre repetarea r-urilor spun, și acum realizez că e o cale greșită de analiză, fiindcă atunci când scrii, chiar nu stai să te gândești ce litere se repetă sau nu în cuvinte. Aici recunosc că am greșit. Am scris recent un text în care am depistat că într-un număr limitat de cuvinte pot încăpea foarte multe r-uri. Spuneți că în comentariul meu nu se receptează în totalitate mesajul întreg al poeziei, iar eu vă spun că nici nu trebuie să facă asta. Întrebarea e "ce crezi despre acest text" și nu "vă rugăm să detectați subiectul, tema și mesajul global ale poeziei autorului X și să specificați procedeile stilistice la care recurge autorul și stările eului liric și, dacă vă amintiți, asemănarea cu vreo altă operă literară consacrată". Nu suntem la lecția de limba română, domnule Șandru, avem libertatea să ne pronunțăm asupra aspectelor despre care vrem să vorbim și există, să recunoaștem, o alegere largă în acest sens. Despre comparația "ca alicele În corpul animalului mort", dacă e să vorbim, ar trebui să luăm expresia în întregime "cuvintele cad... ca alicele În corpul animalului mort". Dumneavoastră afirmați că puternicii zei continuă să lovească în cei slabi, "căzuți" sau "morți", ceea ce eu spun că nu sugerează verbul utilizat în acest vers. "cuvintele străpung/sunt împușcate în carne... ca alicele în corpul animalului mort" ar fi fost altceva. Căderea alicelor mie nu-mi sugerează deloc lovitură și cruzime. Despre faptul că e mai potrivit ca animalul împușcat să fie mort decât viu, m-ați convins, doar că metafora pe care ați creat-o dumneavoastră în text sugerează ceva mult mai blând decât ați fi intenționat deodată, din cauza verbului. Înțeleg că poeții sunt sensibili și că e ușor să iei opinia unui cititor drept o "șarjă", când nu e laudativă. Nu am făcut decât să-mi spun părerea, cu sinceritate, crezând că punctele slabe spuse fac mai bine decât laudele măgulitoare și fără sens, dar dacă dumneavoastră îmi luați cuvintele ca pe niște "alegații răuviotoare", nu mai am ce spune, aveți dreptul să reacționați așa, dar și obligația să vă asumați spusele, consecințele. și chiar regret, fiindcă remarcasem, mai devreme, în alte texte ale dumneavoastră, un autor de care ar putea să-mi placă mult. eu am venit cu intenții bune, iar dumneavoastră ați ales calea în care sunteți mai confortabil și într-o mai "sclipitoare dreptate". cu stimă și prietenie, un cititor pe care l-ați pierdut, Ecaterina Bargan | |