| + "nimeni nu poate fi salvat dintr-un regim totalitar" | Aurel Sibiceanu [10.Dec.18 14:27] |
| Avem în acest studiu concis decodificarea a două piese marca Ionescu. Remarc erudiția și seriozitatea cu care autoarea s-a aplecat asupra operelor. Deși onirismul îmi este cunoscut,(teoretic și aplicat în literatura română de Țepeneag, Dimov, Mazilescu, Turcea, Ivănceanu, ca mod de evaziune de la noua orientare trasată literaturii și artelor de decidentul politic totalitar în acei ani), nu voi face comentarii suplimentare; doar voi îndemna cititorul la o lectură densă, scrisă agreabil. Voi spune, totuși, cu riscul de a provoca polemici, că trăirea mistică a fost un mijloc sigur de salvare dintr-un regim totalitar. O sugestie: "spargeți" textul, aerisiți-l după criteriile pe care le găsiți de cuviință. Felicitări și o primăvară frumoasă. | |
| = Carmen | marian vasile [01.Mar.11 19:04] |
| Nu vreau să îl contrazic pe maestrul Sibiceanu, dar lectura textului nu îmi lasă deloc impresia vreunei “erudiții”. Autoarea lui îmi pare un copil care a descoperit o jucărie nouă și de care e fascinat. Spun asta pentru că “oniric”, respectiv “vis” apar de zece ori în primul paragraf. Cred că era suficientă o singură trimitere la această descoperire epocală, sau poate că mai putea fi menționată încă o dată în treacăt, dar densitatea apariției termenilor sufocă efectiv. În continuare aflăm că “semnificația simbolică a podului nu este numai trecerea de la o lume la alta, ci și obstacolul acestei treceri, ca probă specifică unei călătorii inițiatice”; există o întreagă literatură de specialitate care tratează această “semnificație simbolică” și am fi așteptat de la autoare să facă anumite asociații mai puțin bănuite: podul lui dumnezeu, podul de flori, podul palmei, podul de piatră, etc. Am putea divaga și în sensul: Simbolismul podului, al punții se leagă, după R. Guenon, de vechiul termen sanscrit setu, ce înseamnă „a atașa”, „a lega”, semnificând o joncțiune, o legătură. Podul leagă deci două maluri traversând o limită. La fel ca și R. Guenon, Martin Heidegger se referâ la încărcătura spirituală a semnificației simbolice a punții, ca legătură a două stadii diferite ale ființei. În acest context podul este asimilat și razei de lumină, fiind adesea descris drept îngust precum lama sabiei sau firul de păr, semn că eroul trebuie să traverseze un spațiu focalizant, bine direcționat înspre scopul (questul) său final, orice abatere către altă direcție fiindu-i interzisă. În mod paradoxal, podul este legătură, dar și obstacol în același timp, dualitatea simbolului fiind intărită de posibilitatea parcurgerii în ambele sensuri. Atât tetrada heideggeriană, cât și analiza lui Guenon ne relevă caracterul simbolic al malurilor unite, dar și depărtite în același timp de pod; acestea reprezintă în sensul cel mai larg Cerul, domeniu al imortalității și eternității și Pământul, domeniu al morții și efemerității. În acest sens, podul este echivalent din punct de vedere simbolic trunchiului axial al scării și curcubeului, legând cele două domenii. Podul Brooklyn la New York, Podul Petru cel Mare la St. Petersburg și Podul Salginatobel din Elveția definesc spații ale limitei și ale încercării, atât din punct de vedere simbolic precum și ingineresc. Concluzia e debordantă: “finalul pieselor ilustrează starea de confuzie a protagoniștilor după acel periplu oniric prin labirintul lor mental” Colac peste pupăză, recomand cu căldură postarea referatului pe unul din saiturile de specialitate. | |
| = o lucrare remarcabilă | Amelia Mociulschi [03.Mar.11 12:08] |
| Un studiu pertinent, concis, fără a se pierde în divagații inutile pe marginea cutărui sau cutărui simbol, analizând obiectiv, din perspectiva autorului, acest motiv frecvent abordat în creația sa de către Eugen Ionescu. | |
| = a citi la momentul potrivit | Anni- Lorei Mainka [03.Mar.11 17:40] |
| nu doar ca e un articol dintr-un studiu pe care abia astept sa-l citesc, ca este un fragment deosebit, ca ai reusit sa spui lucid si la subiect tocmai despre o tema atit de urias si devastator de profunda - dar ,l-am citit tocmai la timp, iti multumesc ca l-ai postat, te felicit ca ai reusit sa termini in conditii atit de vitrege si lucrarea si sa te re-inregimentezi in oastea care suntem. | |
| = Aurel Sibiceanu... | Carmen Duvalma [04.Mar.11 21:40] |
| Aurel, mulțumesc pentru aprecieri și pentru căldura ta sufletească. Datorită ție, am ascultat pentru prima dată vocea lui Eugen Ionescu. Și pe mine m-a interesat estetica onirismului la scriitorii români și nu numai. | |
| = ,,complimentele" agoniștilor... | Carmen Duvalma [04.Mar.11 22:56] |
| Marian Vasile, ai dreptate, mi-ai făcut un compliment, deși sigur nu asta ai urmărit.Brâncuși spunea că ,,atunci când nu mai suntem copii, am murit demult". Articolul meu este bine postat, nimeni nu te obligă să citești pagina de cultură, nu-i așa? | |
| = speranțe de invitație... | Carmen Duvalma [04.Mar.11 23:13] |
| Amelia, Anni-Lorei...mulțumesc pentru trecere și semn. Condițiile sunt vitrege pentru cultură, tot mai sper să-mi apară cartea despre teatrul lui Eugen Ionescu, evident că voi da imediat semn de invitație prietenilor agoniști... | |