| = Pe cât de trist pe atât de adevărat! | Rodica Lupu [08.Feb.11 04:18] |
| „Ei nu se plâng și nu cerșesc nici milă, S-au înfrățit cu iadul, ca, la cină, Să aibă-o pâine; singura lor vină, E că trăiesc și viața li-i ostilă” Un sonet răscolitor și dureros de adevărat…reliefând tristețe, resemnare în fața sorții, toate produsul tragediilor, care din păcate sunt prea de dese în această Vale… a morții! | |
| = calcul | Ștefan Petrea [08.Feb.11 04:18] |
N-am calculat nr de silabe dar pare ok. Un sonet de mare forta, cu imagini puternice, care face invidios un sonetist ca mine :). La cat mai multe astfel de dovezi de virtuozitate! | |
| = Răspunsuri matinale | Vali Slavu [08.Feb.11 06:15] |
| Rodica Lupu, mulțumesc pentru semnul de lectură! Ștefan Petrea, dacă unui sonetist i se par în regulă versurile acestea, m-am liniștit. Sunt la prima încercare de a scrie un sonet și mari emoții am avut când l-am postat. :) | |
| = ... | radu stefanescu [08.Feb.11 06:48] |
| doamna Slavu, prozodic, e ok, altfel, am multe să vă reproșez, dar nu acum. în rest, în versul 4 ar merge mai bine, zic eu, "ce ard în burta ei ca o feștilă", evitînd "adîncuri ard", care sună rău. în versul 5, sugerez "Ei nu se plâng și nu imploră milă" versul 8: viața nu-i ostilă nimănui. nu așa. "Se-aude, ca un scrijelit de gheară." nu prea merge comparația "E moartea, compunând un imn fatal" - solemnitate absurdă, emfatică, și în fond o precizare complet inutilă de altfel, finalul îl găsesc ratat | |
| = Da | Vali Slavu [08.Feb.11 07:02] |
| Domnule Ștefănescu, această intervenție mă bucură foarte mult. Acum nu am timp, dar, când mă întorc de la școală, voi analiza fiecare propunere. V-aș fi recunoscătoare dacă v-ați spune părerea și după ce voi face unele modificări. Am încredere în priceperea dumneavoastră. | |
| = trist... | neculai lunca [08.Feb.11 19:43] |
| E tragic... Simt că mă prinde brusc mânia Rostind un adevăr banal, Că minele din Romănia Sunt ...mine-antipersonal!! N.Lunca | |
| = Muzicalitatea | Rodean Stefan-Cornel [08.Feb.11 14:42] |
| Vali, Acuma, dacă tot ai început să "testezi piața" cu aproape toate genurile și speciile literare și gazetărești (ceea ce, în opinia mea nu e rău, deși unii gândesc, cu siguranță, că nu este bine), dă-mi voie să particip și eu la test. Îmi voi spune deci, părerea , foarte pe scurt, despre acest sonet. Tema sonetului speculează bine evenimentele recente și, mai ales, sensibilitatea cititorilor la tragismul acestora, deși acest aspect constituie și un risc. Mesajul, deși cam pesimist, chiar fatalist (în contradicție cu trăsăturile minerilor de "luptători") este bine conturat, iar intensitatea dramatică a trăirilor de transmis cititorilor mi se pare foarte bine gradată. Referitor la figurile de stil folosite, mie mi-au plăcut (risc, deși puteam să evit acest paragraf) "falca de huilă" și "orfanii de noroc și de lumină" și nu mi-au plăcut "ard, ca o feștilă", "un sunet infernal Se-aude, ca un scrijelit de gheară" (nu merge deloc, mai ales după "un murmur"). Structura strofelor și prozodia mi se par bune din punct de vedere tehnic, dar, calitativ suferă dintr-un motiv foarte simplu (chiar mă mir că ai ales o astfel de variantă, care dezavantajează, în mod evident, sonetul). Să mă explic: Eufonia generală a unui sonet se realizează mai ales prin alternarea celor două rime de la catrene, respectiv a celorlalte două rime de la terțete. Nu întâmplător, spre exemplu, cele două rime de la catrene trebuie să fie îmbrățișate într-un fel în primul catren și invers în al doilea catren. Trecând peste faptul că în textul de mai sus ele apar îmbrățișate în același mod (asta nu mi se pare grav, am văzut că se acceptă multe încălcări ale regulilor din acest punct de vedere), problema principală este aceea că rimele au fost alese neinspirat, în opinia mea, stricând o mare parte din farmec. Faptul că între "ilă" și "ină" este doar o mică diferență, afectează negativ "curgerea", (muzicalitatea) celor două catrene. Asta este părerea mea sinceră. Oricum, felicitări pentru îndrăzneală și pentru celelalte, de care am zis că mi-au plăcut. Cornel | |
| = Re - Muzicalitatea | Vali Slavu [08.Feb.11 19:44] |
| Cornel, am reținut atât aspectele pozitive, cât și cele negative. Cu „scrijelitul de gheară” am înțeles cum stă treaba… când doi îți spun că ești beat, te duci să te culci. Mie mi-au spus trei, așa că acea metaforă va dispărea. Referitor la formula de compoziție a sonetului, în „Teoria literaturii”, am întâlnit, pentru primele două catrene, și rima abba abba, dar și abba baab. Pentru muzicalitate, voi căuta să înlocuiesc una dintre rime. Voi cumula sfaturile tale cu ale domnului Ștefănescu și mă voi pune pe treabă. Sper ca, în seara aceasta să revin pe text. Îți mulțumesc! | |
| = baab-abba | neculai lunca [08.Feb.11 20:48] |
| La musique toujours...(apropo de rime) Dovedești abilitate, Însă, iată cum stă treaba: Pentru MUZICALITATE Trebuie să-ncerci cu ABBA! N.Lunca | |
| = Răspunsuri în grabă | Vali Slavu [08.Feb.11 20:59] |
| Domnule Neculai Lunca, vă mulțumesc pentru cele două catrene foarte inspirate. Este clar că sunteți o persoană dotată cu simțul umorului, cu talent și sunteți o prezență plăcută pe acest site. Voiam să vă răspund tot printr-un catren, dar acum încerc să dreg neregulile. Domnul Ștefan Petrea, să zicem că este precum spuneți: sonetul este bun. Ei, bine, voi încerca să-l fac mai bun. :) Ceea ce știu este că eu nu sunt avizată, dar nu-i bai, pentru toate este un început. Învățăm, învățăm... | |
| = Cam asta a ieșit... | Vali Slavu [09.Feb.11 00:56] |
| Am încercat, ținând seamă de sfaturi, să schimb câte ceva la acest sonet. Vă mulțumesc pentru păreri și m-aș bucura dacă mi-ați spune de nu cumva, încercând să-l dreg, l-am stricat. :) Postez aici varianta inițială: Își descleștează falca de huilă, Ademenind în ea, hulpava mină, Orfanii de noroc și de lumină, Ce în adâncuri ard, ca o feștilă. Ei nu se plâng și nu cerșesc nici milă, S-au înfrățit cu iadul, ca, la cină, Să aibă-o pâine; singura lor vină, E că trăiesc și viața li-i ostilă. Un murmur spintecă tăcerea-afară, Când, din adânc, un sunet infernal Se-aude, ca un scrijelit de gheară. E moartea, compunând un imn fatal, Ce-n Valea Jiului – a câta oară! – Adaugă un nou acord final… | |