| + cuvantul-salvare | Petre Anghel [05.Feb.11 09:34] |
| Poem sensibil Poetul reacționeaza in fața agresivitații mânuind singura armă lăsată lui de la facerea lumii: cuvântul. Faptul e bine ințeles de Ioan Barb, care stie /simte ca salvarea vene de la o femeie/printr-o femeie, cum spusese un înger al Domnului si ne explica mai apoi Apostolul Pavel, această inteligență poetică. Versurile d-lui Ioan Barb sun sobre ca un cantec de orga. E drept, uneori apasa greu cu degetul mare, probabil, pe coarda ecoului (ca in a doua strofa), dar noi stim ca si batrunul Homer a fost surprins ațipind. Ne permitem sa sugeram (ca un imbatranit si albit de nopti la lumina lămpii ce suntem) sa ”scurteze” poemele. Veacul ne-a stricat privirea prin excesul de viteză, haltele si statiile sunt paraginite, nu mai avem timp de meditatie, de odihnă, de asteptat ora fixa. De citit si recitit nici atat. Ochiul a fost inlocuit de ecran. Tineti seama de schimbarile psiho-vizice si veti ingenunchia secolul. | |
| = re-Petre Anghel | Ioan Barb [05.Feb.11 16:13] |
| Multe mulțumiri pentru semn și pentru citire. Voi ține seama de sugestii și nu pot decât să fiu de acord cu modul de percepție a poeziei de către cititorul zilelor noastre. Cu timă. | |