| = Frumuseți discrete... | Aurel Sibiceanu [21.Jan.11 12:04] |
| Sunteți un bun povestitor, Nastia... Bine că v-am descoperit... Notațiile alternează faptul comun, de jurnal sec, cu observații subtile, cu densitate orientală pe alocuri. Frumuseți discrete, dar semnificative. Voi citi cât mai multe lucrări... Am început deja, văd că vă mai amintiți de Jean Seberg și de „Bonjur tristesse". A fost căsătorită cu Romain Gary, un prozator excepțional... Ambii au avut un destin tragic... Voi revedea filmul pomenit precum și "Clair de femme". Cu bucuria lecturii, un ex-chimist... aparte ! | |
| = .... | Anni- Lorei Mainka [21.Jan.11 12:48] |
| un chinez pe care parca l-am vazut ieri la noi in magazin, cu ochii mici si priviri mari... f bune imagini, surpriza ptr mine. | |
| = ** | nastia muresan [21.Jan.11 13:37] |
| Aurel Sibiceanu, Anni, Cartea Irinei e un gest aproape disperat al memoriei mele, in incercarea mea de a recupera ceva din ceea ce, in mod real, am pierdut definitv. Irina nu mai este si sint ingrozita ca as putea pierde amintirile cu ea. De aceea imi povestesc si re-povestesc... va multumesc | |
| = eu nu am voie sa plang | Anca Roshu [21.Jan.11 14:33] |
| nastia, ce scrii tu aici este cutremurator! am citit cartea irinei 6, azi de dimineata, dupa aceea ti-am vazut comentariul si mi-au dat lacrimile... am citit de la 1 la 5 apoi si trebuie sa-ti spun ca mi s-a parut pe cat de frumos pe atat de tragic... nu am cum sa spun cum sa spun ca stiu ce simti, durerea unei mame care isi pierde copilul si se chinuie sa-l recreeze din amintiri nu se poate compara cu nimic... dar tu poti, prin aceasta carte a irinei pe care ai inceput s-o scrii, si pe care o scrii atat de bine, poti, deci, s-o tii pe irina langa tine mereu... si, mai mult, poti sa-i faci si pe altii s-o cunoasca, chiar daca nu la modul ala obisnuit in care se cunosc oamenii de obicei... sunt foarte impresionata de ce am citit aici, atat din punct de vedere literar, mi se pare un inceput de roman foarte, foarte bun, cu detalii surprinse atent si o gingasie aparte in care descrii sentimentele, pe irina, pe matias... dar si uman... sper sa scrii in continuare cartea irinei, si, de ce nu, sa o si publici intr-o zi! foarte incantata de aceasta proza si bucuroasa c-am dat peste ea si am citit-o! | |
| = ** | nastia muresan [21.Jan.11 17:26] |
| Anca, e atit de neasteptat tot ce-mi spui. Iti multumesc pentru caldura, empatie si emotie. | |
| + nastia muresan-irina | Nache Mamier Angela [21.Jan.11 17:45] |
| corectati în ultimul rând "orhidee" am citit toate fragmentele si nu stiu ce cuvinte sa aleg pentru a fi la înaltimea dvs.atât de demna,atât de atasata irinei,atât de ranita aveti "cancerul"ei,scrisul este un fel de lintoliu,irina respira în aceste rânduri,devine fiica noastra ,a tuturor... aveti talent dar de data asta sursa este Viata,care se dovedeste aici mai tare ca imaginatia... meritati aceasta carte si cele ce vor urma despre irina...ce poate fi mai trist,mai tragic ...v-am citit cu sufletul greu...am fost DVS,câtva timp ,ce putem face altceva... | |
| = ** | nastia muresan [22.Jan.11 10:12] |
| Doamna Nache Mamier Angela, va multumesc. Daca e cum spuneti, ca Irina respira in aceste rinduri, atunci ea va multumeste ca ati venit aproape si o intelegeti. | |