| = . | Leonard Ancuta [11.Jan.11 23:00] |
| pulpa piciorului - mai e vreuna? cainele se uita ca la o crestina - ciudata comăparatie, cred ca poate lipsi. vecina mormaie despre curentul intrerupt si obrazul tau umflat... cred ca acel tau poate lipsi, cel putin fara creeaza o sare, asa pare doar comun. dar cel mai important e finalul, care ar avea de castigat daca muti mama dupa geam de sticlă imens. in orice caz, poemul transmite, dar asa cum vad eu lucrurile ar fi mult mai bun daca tii cont de cele spuse. | |
| = re | Silvia Goteanschii [11.Jan.11 23:16] |
| leonard, întotdeauna țin cont de ceea ce mi se spune atunci când atenționările mi se par corecte și adecvate. nu renunț numai la creștină, am motivele mele. mulțumesc! | |
| = poate data viitoare | alice drogoreanu [12.Jan.11 11:46] |
| toate elementele cu care ai împănat textul ar trebui să vorbească despre tine despre starea și sentimentele tale. cred că nu ți-a ieșit. nu contează ce anume vrei să arăți contează cum o faci. mai ales că totul se învârte în jurul ăsteia: între noi e un geam de sticlă imens mamă și nici o trecere subterană . | |
| = re | Silvia Goteanschii [12.Jan.11 12:01] |
| se poate să ai dreptate, alice. ești, ca întotdeauna o dulce. mulțumesc. | |
| = * | alice drogoreanu [12.Jan.11 12:07] |
| n-aș fi revenit. nu-s dulce. sunt un cititor lacom și pretențios. dar niciodată nu pun reavoință în spusele mele. și am eu impresia că ceea ce spun pe aici nu e binevenit sau bine primit. poate mă înșel. uneori ne iese alteori nu. deși folosim aceleași cuvinte sunt momente când emoțiile se conturează altfel și ajung intacte de la emițător la receptor. ceea ce face să se merite scrisul. sau trăitul. | |
| = re | Silvia Goteanschii [12.Jan.11 12:18] |
nu scriu eu pe gustul tău, și? tu prinzi emoțiile în alt fel decât le propulsez eu. după tine, nu-mi iese niciodată. de asta nu e bine simțit, deși, înțeleg. | |
| = * | alice drogoreanu [12.Jan.11 12:53] |
| eroare. dar las-o așa. uite îți dau un exemplu: o mie de umbre hoinărind pe ciment pt mine e o imagine foarte mișto văd un hăitaș un vânător ținându-și copoiul pe urmele alea. e o căutare. de sensuri de logică a întâmplării de răspunsuri de ce vrei tu. la asta mă refer și de asta dacă adaosurile nu sunt bine dozate și extrem de sintetice se pierde o imagine reușită într-un morman de haine (să le spunem haine) pe mine mă pierzi. asta pt că văd că o iei f personal iar pe mine prea puțin mă interesează ce faci cu ce spun. deși mă implic tastându-ți. în principiu eu personal nu câștig nimic dacă tu scrii mai bine sau mai rău. | |
| = re | Silvia Goteanschii [12.Jan.11 13:19] |
| alice, din primul tău comentariu ar reieși că am dezvoltat greșit ideea. ab initio. vorbești mai târziu despre dozarea imaginilor și sintetismul mijloacelor. se poate să vezi tu sau altcineva textul într-o lumină mai bună. cum? | |