| = o pernuță cu ace | Alexandru Gheție [20.Dec.10 16:47] |
| "a doua zi dimineața ne trezim în inima casei mama a îngropat viorele tata calcă pe locul acela apasă adânc până se face sfredel și intră" nu știu de ce, dar cred că textele astea dor... atunci când sunt scrise. din nou un text sugestiv, unul care se deschide prin imagini reușite să... (se) arate și să ne arate un fel de secrete pe care eul le află prin sine. "într-o zi au să dispară durerile toate și vor sta mâlc /așteptând cu răbdare ziua în care o să ia iar ființă/ ca țechea sub piele până atunci oamenii trec împachetați pe șenile " - aici e o secvență deosebită, silvia... surprinzător modul în care ai ales să vorbești despre... Așa e, durerile vor dispărea toate! ultima strofă sugerează o legătură tare puternică între mamă și copil, iar pernuța de ace este, poate, durere, dar și dor :). nu aș schimba nimic alex | |
| = . | Ecaterina Bargan [20.Dec.10 20:47] |
| "îi deschis tatei cutia toracică" - aici cred că ai vrut să scrii "îi deschid..." poezia e foarte frumoasă. se conturează tot mai ferm un stil care iese din ordinarul contemporanietății (aici mă refer la tendința poeziei de azi de a se îndepărta de metaforă și sugestie, ajungând la o formă seacă de înșiruiri de acțiuni banale) și încearcă să marcheze o anumită istorie în jurul unor personaje care ajung și ele să fie niște simboluri textuale ("nik este o fâșie de sânge proaspăt pe fața tatei"). mi-a plăcut mult și poemul cu_clovnii, dar nu am avut timp să mă opresc cu un semn de lectură. mi-a plăcut și aerisirea pe care au căpătat-o textele tale din ultima vreme. | |
| + nu stiu | Cristina Sirion [21.Dec.10 00:16] |
| daca este se incadreaza intr-un stil care-mi place fara retineri. e insa scrisa cu atata grija penru rotunjimi, incat m-a impresionat armonia ei. in plus, ideile sunt total surprinzatoare: "nik crește/ ține strâns cu mâinile o pernuță cu ace", "a doua zi dimineața/ ne trezim/ în inima casei mama a îngropat viorele/ tata calcă pe locul acela/ apasă adânc/ până se face sfredel și intră". e tulburatoar, mi-a placut cum a atins coarda asta si a intentionat sfredelirea inca din prima strofa. pentru ca mi s-a parut inteligent construita rascolirea -a putut transcende cuvintele asa cum a vrut - o semnalez cu steluta. ar fi pacat sa nu fie citita de cat mai multa lume. stiu, e a doua steluta pe ziua de azi, sper sa-mi fie iertat, dar n-am senzatia ca le-as fi risipit. | |
| = răspuns | Silvia Goteanschii [21.Dec.10 14:38] |
| Alexandru, să știi că dor...și după ce sunt scrise. cum ar fi, sau cum ar veni, eu sunt bună prietenă cu durerea la modul "extra corpus". tu ești atât de aproape de poezia mea, încât stau și mă gândesc ce-aș mai putea să-ți spun în afară de obișnuitul mulțumesc. gata, am găsit. la fel de uzual, dar sincer. aștept să revii. Ecaterina, simbolurile acestea textuale sunt părți din mine. suntem puternici când suntem împreună, căci durerea e multă. îmi pace ideea de "o istorie numai a mea". baftă multă la teze! Cristina, mi-ai scos frumos fructul din coajă. multumesc pentru acuitatea și receptivitatea cu care ai citit poezia. la bună citire! Crăciun Fericit!!! | |