| + ambitii mai mari si mai simple | emilian valeriu pal [02.Dec.10 09:14] |
| Nu demult remarcam o schimbare in discursul liric. Ritmul e acelasi, insa armonia e schimbata. Nu se mai mizeaza pe alegorie, iar discursul, intr-un fel se intoarce in tarina, adica in social. Personal, mie imi place sa numesc un astfel de discurs orientare stilististica pe timpul noptii. Cine e familiarizat cu probele orientarii turistice pe timp de noapte isi poate da seama ca un astfel de antrenament se poate transpune intr-un discurs, in sensul ca ti se da o harta interiora, iar restul depinde de tine sa iti stabilesti anumite repere pentru a ajunge la finis. Poate ca exista un timp pentru toate, iar acum timpul alegoriei s-a incheiat ca sa faca loc unui discurs lucid, fara intentii neaparat comunicative, ci mai mult o asteptare ca si cum ai trimite cv-urile la 43 sau 343 de firme si incurci sutele. Personal, cred ca miza textului e simplitatea zicerii, pentru ca marile dureri nu sint intotdeauna cele mai complicate. Vreau sa mai precizez ca o stea(de oricare culoare ar fi ea) nu reprezinta un certificat de autenticitate sau de genialitate, ci un mod personal(cel putin pentru mine) de a arata ca am rezonat. Exista citeva locuri comune(cum ar fi absenta din proria viata, palmele ca niste lopeti), dar sint bine integrate in text, pentru ca, pina la urma nimic din ceea ce este omenesc nu este iesit din comun. | |
| = . | Vasile Munteanu [03.Dec.10 06:00] |
mulțumesc, Emilian, pentru lectură și pentru "rezonanță". | |