| = "viața e scurtă și nu pot s-o explic" | Alexandru Gheție [29.Nov.10 07:10] |
| mi-a plăcut balada asta în dulcele stil clasic :), iar finalul, cel puțin ultimul vers e tare reușit. E o muzicalitate aici, datărată ritmului susținut și rimei, care atrage. undeva la granița dintre tragic și comic aș așeza balada sinucigașului ratat :) foarte fain aici: "Îmi pun țeava la tîmplă și apăs pe trăgaci Mă privesc mii de funii spînzurînd din copaci Dar nimic nu se-aude. nici un fîs nici un poc Nici o gîrlă adîncă nu mă-nghite deloc" - interesantă aceasta paralizie, această inerție. alex | |
| = . | Vasile Munteanu [29.Nov.10 08:27] |
părerea mea (care este): prima strofă strică întregul; ai făcut compromisuri de dragul rimei sau al ritmului și se simte; de exemplu: "test de control" sau "și nu pot să pătrund" (unde oricum "și"-ul e în plus); sau finalul votcă vs mitilic (unde votca zic eu că ar trebui să lipsească, accentuând decizia de înecare în alcool; așa, pare mai mult o porblemă de... preferință). | |
| = . | Vasile Munteanu [29.Nov.10 08:41] |
despre întreg: la început mi-a plăcut (mult); am recitit; se vede mâna fermă, dedată la tehnică, dar mi-am pus problema a ceea ce transmite: în ciuda farmecului de construire și a gravului spus într-o aparentă glumă... de stare, ideea este că pare lamentația ipocrită a unuia care vrea să îi convingă pe ceilalți că ar vrea să se sinucidă, el neavând nici o clipă intenția; cel mult își caută o scuză pentru a mai bea; nu cred că a ratat un asemenea "arsenal" (poate doar în imaginația euforică); nu mai știu cine zicea că nu își poate imgina ratare mai jalnică decât ratarea unui sinucigaș... așa că, îmi place la fel de mult ca text, dar concluzia este că... ori e prea gravă ca să fie glumeață, ori e prea glumeață ca să fie prea gravă (posibil să mă înșel, dar cred că intenția ta fiind să acorzi subtextului o notă contemplativă). | |
| = variațiune | Laurențiu Orășanu [29.Nov.10 10:01] |
| Mie mi-a plăcut dozajul de ludic practicat aici, ca și alte poezii, de Liviu Nanu. La Mall, la Băneasa La Băneasa,-n week-end mă parchez lâng-un Rolls, La IKEA-s nebun după Swedish meatballs, Prin gâtlej le strecor, ca vikingii prin Sund Bărcuțele lungi, date bine cu grund. Pe hol, lângă Zara, îmi cumpăr un clonț De vultur pleșuv imitat în gablonț. O blondă mi-l pune, cu sânii dibaci Cu care-ar băga și pe Gandhi în draci. Îmi vine să trag. Dar pușca-i de soc, Simțind portofelul, fătuca ia foc Și-ncearcă să-mi vândă, în stilul pieptiș, O Fată Morgană sticlind prin măcriș. Ieși ieftin la Mall, de iei chifteluțe, Te lasă pleșuv, de poftești la puicuțe. Calimero | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [29.Nov.10 10:05] |
| Alexandru Gheție - onorat pentru vizită și semn. Ai sesizat bine, este o tragicomedie, un fel de rîsu-plînsu, un melange de senzații și stări. Dacă am reușit să generez astfel de emoții, e bine, dacă nu, iarăși e bine. Sper că ai sesizat optimismul, nu? Ted, referitor la concluzia la care ai ajuns, adică ambiguitatea mesajului (grav sau glumeț?) ai perfectă dreptate. Dar numai un individ care ratează ceva, ăn cazul de față o sinucidere, poate cunoaște acest sentiment. Eu încă nu l-am încercat dar am fost pe lîngă. | |
| = "pe lângă" | Vasile Munteanu [29.Nov.10 10:26] |
probabil așa se explică atât autenticul stării, cât și sinceritatea exprimării...:) | |
| + pozitiv | Vasile Munteanu [29.Nov.10 11:40] |
ludicul observat pertinent de Laurențiu Orășanu și ironia de natură filozofică îmi amitesc (în sensul bun) de scrierea lui Sorescu, mai ales de cea din volumul "Apă vie, apă moartă" (volum editat în Craiova, dacă nu îmi joacă memoria feste; deduc de aici că aceeași apă curge și pe Vedea ca și pe Olt); un amar al cuvintelor, deopotrivă o detașare de ceea ce provoacă acest amar; o tristețe senină, de... taoist autohton. | |
| = Ultima solutie | Gheorghita Ionescu Eugeniu [29.Nov.10 11:42] |
| "Ma incearc-o tristete ca un test..." Daca "mistere" ar fi fost probleme balada, zic eu, ar fi fost de actualitate. Autorul insa tine sa-l faca pe ipoteticul sinucigas, filozof. Hazul trece pe alt plan. In strofa a doua primul vers s-ar potrivi in locul celui de-al doilea. Textul emana un umor obosit. Resemnarea se face refugiu in "mitilic". Probabil asa se numeste tuica toxica in jargon, de dragul rimei. | |
| = liviu nanu-forma si fond | Nache Mamier Angela [29.Nov.10 12:05] |
| penultimul vers scade din valoarea acestui poem care "versuieste" inteligent,inovant, are un miez epic care incita la lectura nu utilizeaza "betia de vorbe",sonoritatea unor rime goale,are si forma si fond | |
| + liviu nanu-villon | Nache Mamier Angela [29.Nov.10 12:35] |
| am uitat sa adaug o stea la acest poem care vadeste ca dl .nanu este un admirator al lui françois villon(les testaments ori la ballade des pendus) | |
| = alte răspunsuri | Liviu Nanu [29.Nov.10 13:47] |
| Calimero, replica ta este foarte inspirată și de actualitate. Poezia mea, (ludică, așa cum bine ai apreciat, dar nu umoristică, așa cum o văd alții care nu au organ pentru poezie) are o componentă onirică, la fel ca majoritatea textelor mele lirice. Onorat de prezență și semn. Angela - Da, îmi place Villon, așa cum îmi place și Sorescu, aspect arătat mai sus de colegul Vasile Munteanu. La Sorescu îmi place autoironia și inteligența versificării, pe care prea puțini poeți, din păcate, o au (Foarță, Dimov, Brumaru...). Aprecierea ta mă bucură și mă obligă totodată. | |
| = fantastic | Dana Mușat [29.Nov.10 15:33] |
| În sfârșit un text cu rimă și ritm scris bine, care trece de facil și reușește să ocolească fără greș clișeele. Nu citesc aici poem cu natură și rimă *mare/soare*, ci găsesc poezie, cu tot calupul regulilor de care ar trebui să ne ținem câteodată. Felicitări mai ales pentru că unii aleg varianta mai ușoară a versului alb, tocmai pentru că le e frică să nu cadă în clișeu și să nu scrie manelistic poezii cu rimă. Felicitări apoi pentru că reușești să scrii liric, în timp ce alți autori cad în penibil, folosind exagerat rima(în toate formele ei) și ritmul. *Am o pușcă stricată și pe țeavă am glonț Rătăcesc pe șoseaua Petroșani – Gurahonț Îmi pun țeava la tîmplă și apăs pe trăgaci Mă privesc mii de funii spînzurînd din copaci* M-ai făcut să cred din nou în poezia cu rimă. Dana | |
| = aviz amatorilor de "lame boante" | Adrian Firica [29.Nov.10 16:57] |
| dacă pasiunea unora e grotescul, Liviu Nanu șade bine la capitolul "ilarului" - unde mai pui că le face să și rimeze! disoluție? mizerie? e cumplit să n-ai un ciocan pe lângă tine - dacă-i tragi glonțului un ciocan, e ca și cum ai trage o dușcă zdravănă de votcă, iar totul ar fi gratis! un creator (poet!) ajuns în halul ăsta nu va fi trezit nici dacă-și trage-n cap un toc de pantof de damă. dar, în general, viețile poeților sunt scurte, însă asta nu-i din vina lor - testele-i vlăguiesc... în fine, baladele fără rimă n-au sens. | |
| = N-a fost să fie ! | Aurel Sibiceanu [29.Nov.10 17:18] |
| Vremea nu-i să pleci, mai stai olecuță, expiator fii, vreo zece luștri, în menajeria prea cuviosului Bicuță | |
| = un text greu | silviu viorel păcală [29.Nov.10 17:48] |
| pornit din travaliul conștiinței spre o sinucidere de zahăr. N-am să încerc să explic nici măcar comentariul ăsta fără identitate. | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [29.Nov.10 20:18] |
| Dana sînt de aceeași părere și am exprimat-o și eu în mai multe rînduri. Versul alb are avantajul că poate ascunde în spatele lui(pînă la un anumit punct, desigur) și lipsa talentului. Din cînd în cînd, destul de rar din păcate, mă mai răsfăț și cu versul clasic, măcar să nu-mi pierd mîna. Onorat de vizită și părere. Adrian, ai dreptate, parcă nu-mi pot îmagina o baladă fără rimă. Aurel, că veni vorba de Bicuță, e bine-mersi și a deschis în aceeași locație și o frizerie pentru nevastă-sa. Silviu, îmi place cum ai spus "sinucidere de zahăr". Sînt convins că nu te-ai gîndit la diabet. | |
| = rima inca traieste | Luna Tudor [30.Nov.10 00:45] |
| da, nu-mi vine sa cred. frumoasa ca o balada, aproape m-a facut sa zambesc, insa nu, foarte bine ales finalul, dar cel mai important nu doar rime, avem o poveste indarat, sinucigasul - ratat, poaetul - nu. felicitari, mai revin. | |
| = dacă simți nevoia să suni la 112 | Vasile Munteanu [30.Nov.10 06:20] |
http://agonia.ro/index.php/poetry/13962940/index.html | |
| = Ultima soluție | Dan Norea [30.Nov.10 08:52] |
| Simt în mine nevoia de-un vid absolut Sunt mahmur șapte nopți am fumat și-am băut Am picioare de ceară și limba de clei Doar atât mai încerc supradoza FEMEI. Liviu, felicitări pentru o realizare remarcabilă! | |
| = Revin | Dan Norea [30.Nov.10 16:13] |
| Liviu, recitindu-ți poezia imediat după ce scrisesem strofa din comm, am constatat că cele două (poezia ta și strofa mea) au ritmuri diferite, deși inițial mi-am propus să fie identice - anapest (picior din trei silabe, cu accentul pe ultima). Așa că am făcut o mică analiză. Ai o silabă în plus la mijlocul versului. Mai exact, la tine un vers este format din: două picioare de anapest, o silabă neaccentuată (un fel de cezură), alte două picioare de anapest. Dar melodicitatea nu este deloc afectată, pentru că păstrezi ritmul în mod riguros pe tot parcursul poeziei. Pentru a respecta același ritm, strofa mea trebuie să arate cam așa: Simt în mine nevoia de un vid absolut, Sunt mahmur, șapte zile am fumat și-am băut, Am picioare de ceară și am limba de clei, Mai încerc o metodă, un exces de femei. | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [30.Nov.10 16:26] |
| Luna Tudor - un zîmbet este întotdeauna binevenit, tot am fost "acuzat" că scriu poezie profilactică Ted - e o replică inspirată. Mă bucur că ai scris-o. Dan Norea - Maestre, sună mai bine a doua variantă, mai precis ultimul vers. Eram sigur că vei modifica, de aceea am și așteptat cu răspunsul. Onorat de vizită. | |
| = Un sens în viață există, totuși... | Gârda Petru Ioan [30.Nov.10 16:37] |
| Sunt în gară-n Pașcani, am băut țuică fiartă, Mă așez pe traverse dar trenul mă iartă, Prind din mers manivela -într-o mână-mi țin basca- De rezist pân’ acolo, mă opresc la Dolhasca. | |
| = alte vremuri, domnu' Nelu | Liviu Nanu [30.Nov.10 16:46] |
| Cred că în versul doi mergea mai bine "însă" în loc de "dar". Mi-ai smuls un zîmbet, în sensul că mi-am amintit vremurile bune (adică de tinerețe) cînd treceam cu trenul prin Dolhasca. Sau era Zîmbreasca? | |
| = Da | Gârda Petru Ioan [30.Nov.10 16:48] |
| Am oscilat între dar și însă. Cred că merge și așa și așa. Cred că era Zâmbăreasca. | |
| = . | dan tristian [02.Dec.10 14:23] |
| Plin de farmec labirintul tau. Usor cam scurt/brusc, rostit ca un of. Am observat ca mergea si asa, naduf incrucisat: mă încearc-o tristețe ca un test de control e prea mare misterul și nu pot să-l pătrund și mă simt fără vlagă și am sufletul gol în pahar e otravă dar rămîne la fund am o pușcă stricată și pe țeavă un glonț îmi pun țeava la tîmplă și apăs pe trăgaci rătăcesc pe șoseaua Petroșani – Gurahonț mă privesc mii de funii spînzurînd din copaci dar nimic nu se-aude. Nici un fîs, nici un poc toate lamele-s boante nu găsesc nici un șiș nicio gîrlă adîncă nu mă-nghite deloc și nici votcă nu este, nici un gram de hașiș pîn’ la urmă, de ciudă, am să beau mitilic fi’ncă viața e scurtă și nu pot s-o explic Bucuros de revedere. | |
| = Dan | Liviu Nanu [02.Dec.10 15:47] |
| Dan, mă bucură popasul tău aici, mai ales că vine așa de rar. Sau poate tocmai de aceea? :)) Varianta cu rimă încrucișată am avut-o și eu în vedere, dar mi s-a părut mai puțin "cantabilă" decît aceasta, postată, care poate fi la rîndul ei despărțită în distihuri. Pentru o variantă publicabilă pe hîrtie voi lua în considerare și ideea ta. Mulțumesc petru rezonanță. | |
| = Aprob pozitiv | Dan Norea [02.Dec.10 16:04] |
| N-am citit nicăieri o recomandare oficială, dar am observat că, în cazul versurilor mai lungi de 10-12 silabe, singura rimă potrivită este cea împerecheată. Aici, recomandarea e valabilă mai mult decât în alte cazuri, din cauza silabei din mijloc: pentru melodicitate, versurile trebuie citite împărțite în două distihuri și atunci ritmul nu mai pare împiedicat din cauza acelei silabe. Practic, e ca și cum două versuri succesive ar forma un catren, cu metrica 7-6-7-6 și rima abcb. Ori, metoda nu mai poate fi folosită dacă încă din start strofa are rimă încrucișată. Liviu, scuze, n-am făcut decât să îți explicitez ideea. | |
| = Dan, ai un cadou de la mine | Liviu Nanu [02.Dec.10 21:25] |
| Dan, mulțumesc pentru explicații. Și ca semn că te iubesc/colea jos mă iscălesc :) și își fac și un cadou (e drept, mai vechi dar de actualitate): http://www.agonia.ro/index.php/poetry/43638/sfaturi_pentru_cititorul_de_versuri | |
| = Poezia nu se explică | Dan Norea [02.Dec.10 22:29] |
| Mulțumesc pentru cadou. :) Am citit și încerc să rezum părerile lui Anton Peța de pe vremea aceea: "Eu sint de parere ca in general poezia nu se explica." Totuși, cred că părerea e valabilă mai mult când se referă la conținut. Eu n-am făcut decât aprecieri asupra prozodiei, pentru a combate propunerea domnului Dan Tristian. Promit să nu repet isprava, adică să despic firul în patruzeci.:) | |
| = cum procedez? | Liviu Nanu [30.Jun.15 09:15] |
| aș dori să grupez toate poemele din volumul "Vești din Utopia". Cum se procedează? | |