| = . | Vasile Munteanu [21.Nov.10 06:02] |
(-) cu timpul (proces lent) - imediat după (spontan și bine delimitat); dizolvându-mă în întuneric (verb inadecvat + în_în...); ca pe niște (merge construit fără comparație; în orice caz, fără atâtea elemente); dacă este firesc, de ce este trist? fiescul aici nu ae conotație negativă (cum ar avea "banal sau "rutină", de exemplu); păsări moarte - seama de moarte; la un moment dat (redundant); doar niște + simple (pleonasm) - care văd (păi... asta e proprietatea ochilor). (+) câteva metafore de efect (mai ales cea finală, cu minusurile de construcție semnalate); de asemenea starea aceasta indusă de întreg, un altfel de Bacovia, la fel de rece, dar detașat, analitic. a citit, Vasile Munteanu | |
| = crezi că-i puțin ce-a rămas? | Ioan-Mircea Popovici [21.Nov.10 07:26] |
| nu te astepta sa-ti spun ceva despre "chiar dacă din ochi ne-au rămas doar niște simple organe care văd" sau despre "și eu aș fi lăsat vasele în chiuvetă până s-ar fi transformat în păsări moarte" sau alte perle nascute din trupul scoicilor mai bine le las pe portativul cestii de cafea le asez carari si le las sa cante singure in... uitesem sa spun ce-a spus orbul despre "chiar dacă" crezi că-i puțin ce-a rămas? | |
| = . | ștefan ciobanu [21.Nov.10 10:28] |
| vasile, cu ce sunt de acord cu acel ca pe niste si poate cu acel verb, pentru sonoritate. in rest am impresia ca nu s-a citit o poezie ci s-a masurat un triunghi isoscel. ioan, desigur ca nu e putin ce a ramas. practic tine loc de salvare. :) va multumesc de trecere si citire si semn | |
| = Ștefan, | Liviu-Ioan Muresan [21.Nov.10 10:43] |
| la prima strofă sînt de acord cu Vasile Munteanu. Nu merge acolu cu timpul și imediat după ce. Am înțeles ce vrei să spui, dar nu așa se citește. S-ar putea repara, în sensul de a deveni inteligibilă, dacă ai spune"cu timpul și eu ți-aș întoarce spatele". Cred că e evinent astfel. Am remarcat strofa a treia ca originală. Nu am mai auzit comparația. | |
| = ce cred că pierzi din vedere | Vasile Munteanu [21.Nov.10 10:56] |
că regulile compunerii unui triunghi isoscel respectă într-o măsură mult mai mare principii estetice decât o exprimare liberă în scris; desigur, poți desena un triunghi oarecare și să pretinzi că acesta este isoscel... | |
| = . | ștefan ciobanu [21.Nov.10 11:29] |
| liviu, ar insemna sa schimb intreaga poezie, si reformularea nu ar reda ceea ce as dori. vasle, un triunghi isoscel e triunghi isoscel pentru toata lumea, poti pretinde doar in forumul tau interior ca un triunghi oarecare e isoscel. la poezie o sa fie mereu o tabara pro si contra, cine poate fi o autoritate necontestata. si cea mai buna pozitie a autorului este sa nu tina partea nimanui. | |
| = nu te pot contrazice | Vasile Munteanu [21.Nov.10 11:46] |
în primul rând: despre poezia ta (așa cred) am spus că îmi place (vezi primul comentariu); observațiile mele nu se refereau la "poezie", ci la maniera de a alătura cuvintele care o alcătuiesc, alocuri deficitară; dacă, de exemplu, găsdești că eȘti de acord "cu acel ca pe niste si poate cu acel verb, pentru sonoritate", iar celelalte sunt ok, atunci, ai dreptate, înseamnă că nu mă pricep la triunghiuri. pentru că, pe de altă parte, dacă tu spui că un triunghi e triunghi pentru toată lumea, eu nu te pot contrazice; nu pentru că pot da n interpretări figurative unui triunghi (de exemplu, de la o proiecție 2D a unei piramide, până la o manieră de reprezentare a unei trinități), ci pentru că pur și simplu nu știu ce gândește toată lumea. am să mă opresc aici. ai dreptate, "cea mai bună poziție a autorului e să nu țină partea nimănui"; chiar dacă pentru aceasta persistă în eroare. [obs. așa cum ai modificat ultima strofă, pe care nu o vedeai perfectibilă, ai obținut un rezultat și mai nefericit; măcar din simplul motiv pentru că, nu-i așa, ochi sunt ochi pentru toată lumea...] | |
| = . | ștefan ciobanu [21.Nov.10 12:03] |
| . nu am considerat ca nu ai apreciat poezia. nici ca ar exista o rautate in comentariul tau, daca asta insinuezi. dar: firescul eu il vad fara conotatie, fad. nici negativ nici pozitiv. firescul este un ucigas de profesie. lipsit de explozia nebuna de la inceput. de aceea zic ''ar fi intrat totul în firesc și asta ar fi fost cel mai trist'' intratul ar fi fost trist, nu firescul in sine. ochii, eu zic da! ochii pot fi mai mult, nu doar niste simple organe care vad. poti impartasi o emotie, o traire, o ceva. asta daca exista un element ''alchimic'' care sa ii transforme. daca nu, raman simple organe care vad. care primesc, dar nu care dau. am schimbat niste, si am vrut sa spun ca am schimbat, pentru a fi mai direct, pentru a nu o mai lungi. este posibil sa sterg si acel la un moment dat pe acelas motiv. in rest, nu ma intelege gresit, am inteles atentia pe care ai vrut sa o atragi si chiar iti multumesc pentru timpul acordat. dupa cum vezi ceva ceva tot am modificat la sugestiile tale. nu pot fi total de acord. (de exemplu cred ca se exagereaza putin la acel în_în) repet, multumesc | |
| = Anticiparea banalitatii ? | Gheorghita Ionescu Eugeniu [21.Nov.10 13:07] |
| Viziune sumbra,deziluzie programata.Nu comentez constructia.Comparatiile sugereza plastic abandonul, poate, stingerea.Banuita sincopa vizeaza o continuitate (alternativa) dezolanta.Se,abia,aude respiratia unei nostalgii ascunse sub pres."Din ochi ne-au ramas niste organe care vad" Niste organe de simt,spun unii, c-ar fi mai potrivit. | |
| = . | ștefan ciobanu [21.Nov.10 13:55] |
| nu e nimic sumbru aici. e mult spus si deziluzie, poate o realitate care doare. dar asta este altceva. cum altceva este un organ de simt. | |
| = moarte | Dana Mușat [22.Nov.10 13:06] |
| Nu știu de ce, dar văd aici dragostea ca o transpunere în moarte. Poemul îmi aduce aminte de Eliade. Dana | |
| + Stefan Ciobanu | Luminita Suse [23.Nov.10 15:51] |
| Am citit de mai multe ori poezia ta, în fiecare zi, și de fiecare dată am ajuns la aceeași concluzie - îmi place ce spui și cum spui. I couldn't agree more. Nu cred că sunt banalități. Ar însemna că viața noastră afectivă este un marcată de banalități. Apoi ai la fiecare 3-4 versuri bine conduse, o imagine remarcabilă, o imagine ce te face să rezonezi, să fluieri de admirație deși mai simți și durerea de a fi fost și gândit ceva similar într-o împrejurare similară. Iar poezia trebuie sa fie un factor comun, trebuie sa ajungă să deschidă chiar și ceea ce a fost reprimat, trecut cu vederea sau ascuns vederii. Voi cita în continuare ceea ce m-a impresionat: "aș fi lăsat vasele în chiuvetă până s-ar fi transformat în păsări moarte" "rufele înșirate prin casă ca pe niște vene putrezite" "am fi trăit așa vineți în jurul inimii " "din ochi ne-au rămas niște organe care văd " | |
| = . | ștefan ciobanu [24.Nov.10 01:56] |
| multumesc de luminita luminita:). ma bucur cand un cititor isi recunoaste trairile, dar mai ales cand stie cat de greu este sa scrii despre. chiar mi-ai facut o seara frumoasa prin comentariul tau. | |