| = limitări care deformează | Carmen-Manuela Macelaru [05.Nov.10 05:59] |
| Textul în sine amețește, mă aruncă cumva din dimineața asta a mea liniștită direct în stradă. Redarea alertă m-a trezit mai bine ca o cană de cafea, drumul, viteza, amestecul de cotidian și viață lăuntrică - un amalgam frenetic. Fiecare clipă este o gravidă geloasă pe pruncul ce-i părăsește trupul - ingenioasă definiția. Apoi "limitările ce te deformează", da, de aceea uneori avem inima teșită, noroc că nu se vede de haine, altfel nu am mai fi oameni din afară priviți, pentru că noi înșine știm că demult nu mai suntem. | |
| = . | Petru Teodor [13.Nov.10 09:14] |
| o să încerc să descriu în continuare iureșul unei dimineți la camera de gardă. cât mai sincer cu putință. și nu atât pentru a lăsa poarta deschisă, cât pentru a mă trezi pe mine însumi. (în fond suntem îngeri, și nu putem trece mai departe cu mâinile în buzunare, nu?) mulțumesc Carmen pentru răbdarea de-a parcurge acest text. și pentru semnele-ecou lăsate. cu prietenie, pt. | |