| = Haijin | Gârda Petru Ioan [30.Oct.10 09:37] |
| Efemer și etern. Tristețe și speranță. Înțelepciune. Cum le zici mata, coane Norea, mai rar! | |
| = . | ștefan ciobanu [30.Oct.10 10:46] |
| mi-au placut, desi penultima nu se incadreaza in linia impusa de restul. si personal in loc de timid razbat as spune plapand razbat, pentru a evita o metafora inutila zic eu. dar per ansamblu cum spuneam, mi-au placut. | |
| = Dan Norea: | Ottilia Ardeleanu [30.Oct.10 12:18] |
| văd o iarnă frumoasă a lucrurilor. semn că și îmbătrânirea are farmecul ei. delicate haiku-uri! Ottilia Ardeleanu | |
| = Re: Haijin | Dan Norea [30.Oct.10 10:53] |
| Nelu, mai mult decât efemer și etern, tristețe și speranță, elementul estetic comun celor patru haikuuri este sabi - tristețe și singurătate provocate de scurgerea vremii, declin, patină a timpului. Dintre valorile estetice din haiku, sabi este una dintre cele mai puternice. Ca dovadă, trei din cele patru haikuuri au luat premii la concursurile on-line. Sabi e folosit de multe ori împreună cu wabi - singurătate în relațiile de viață, melancolie, dezolare. Împreună, wabi sabi a ajuns un concept care să descrie sentimentul plăcut de melancolie, singurătate, frumusețe care poartă patina vremii, absența dorinței de îmbogățire, echilibru, o oază de liniște într-o viață care trepidează în jur. După cum vezi, haikuul, înainte de a fi poezie, e în primul rând filozofie. Mă scuzi dacă ți se pare că dau lecții. Dar plec de la ideea că aceste comentarii sunt citite și de persoane care știu mai puțin despre haiku. Și care, poate, sunt interesate de noi cunoștințe. | |
| = Puterea vieții | Florentina-Loredana Dănilă [30.Oct.10 11:30] |
| Primul și ultimul mă duc cu gândul la înverșunarea vieții de a răzbate asupra morții: păpădiile și firele de iarbă aflate acolo unde te aștepți mai puțin. Încă de când eram copil mă minunam de puterea unui firicel verde de a învinge asfaltul dur, parcă uneori crăpat în anumite locuri doar pentru a face loc vegetației. Cel de al doilea mi-a plăcut foarte mult (de altfel l-am și notat cu 3 puncte în concurs, lucru care mi se întâmplă rar). Este un haiku subtil, care te pune pe gânduri, făcându-te să te întrebi dacă posesorul pipei, respectiv ocupantul șezlongului a plecat doar puțin sau... pentru totdeauna. Șezlogul descleiat și pipa veche transmit acel sentiment indefinit pe care-l ai atunci când constați supraviețuirea unor lucruri (fie ele și „bătrâne”) celui care le-a posedat, utilizat sau chiar confecționat. Tractorul ruginit și Steaua Polară reprezintă un contrast interesant. În orice caz, toate cele patru au ca punct comun antiteza viață-moarte. Felicitări, Norică! | |
| = Re: Ștefan Ciobanu, Ottilia Ardeleanu | Dan Norea [30.Oct.10 11:39] |
| Ștefan, ai dreptate în totalitate. Și alții au apreciat la fel, ca dovadă penultimul e singurul care nu a luat premiu. Și cu "timid" ai dreptate. Nu e o metaforă prea de condamnat, dar dacă poate fi evitată, e prferabil. Mă bucur că ți-au plăcut. Ottilia, cu îmbătrânirea lucrurilor nu îți dau dreptate. Îmbătrânirea înseamnă degradare și nimic altceva. Maturizarea unui lucru e benefică - te simți mai bine în niște pantofi purtați decât în unii proaspăt cumpărați. Dar îmbătrânirea unui lucru nu poate avea decât o urmare - casarea. Cu totul altceva e îmbătrânirea unui om. Tot degradare înseamnă, dar uneori (nu obligatoriu) este compensată de calități acumulate în timp. Se vorbește despre înțelepciune, dar nu numai. Îmbogățire a cunoștințelor, calm, toleranță, generozitate, o mai bună înțelegere a lucrurilor... Mulțumesc pentru aprecieri. | |
| = Re: Puterea vieții | Dan Norea [30.Oct.10 11:55] |
| Of, e a doua oară azi când primesc un comentariu în timp ce răspundeam unuia precedent. Florinel, îmi place cum îmi analizezi haikuurile. Ai dreptate, primul și ultimul sunt variații pe aceeași temă. Dar în haiku, procedeul e permis, nu e considerat pastișă sau reșapare. Și eu mă minunam cum un firicel de iarbă poate învinge asfaltul. Nici acum nu sunt convins dacă iarba profită de o spărtură în asfalt sau chiar contribuie la crearea ei. Al doilea a bătut un record de punctaj în concursul de care vorbești. Dar mie nu-mi place prea mult primul vers. N-ai o soluție mai bună? Nici al treilea nu mă încântă. Am băgat acolo "zăpada topită" din motiv de kigo, pentru a sublinia că e iarnă și la propriu și la figurat. Dar în varianta inițială, versul doi era "în balta de alături". O fi mai bine? Mulțam pentru aprecieri. | |
| = declin și prospețime | Cristina-Monica Moldoveanu [30.Oct.10 14:16] |
| Dan, în primul rând vreau să te felicit pentru aceste poeme. Și mie îmi plac, și eu l-am votat pe al doilea și cred că primul vers este destul de sugestiv. Când l-am citit mi-am imaginat imediat un șezlong vechi cu pânză înflorată, așa cum există multe. În plus sentimentul declinului și dezolării ca valoare estetică este bine conturat. Totuși poate ai dreptate, poate se putea găsi altceva, dar în ansamblu cred că este un haiku bun. De asemenea îmi place și ultimul, în care apare un contrast frumos și o punte de legătură între apă și uscat, viață și pustiu. | |
| = Lasă-l asa! | Florentina-Loredana Dănilă [30.Oct.10 12:45] |
| Brumă peste flori - e un vers bun, în contextul dat. Bruma - toamnă spre iarnă, frig. Florile - simbolul anotimpurilor calde, chiar dacă noi știm că aici e vorba de florile de toamnă. Așadar, contrastul e destul de reușit și se înscrie în linia dorită. Cât despre al treilea, putem încerca astfel: tractor ruginit - ivinduse-n zloată Steaua Ploară E drept că am mâncat o silabă. Dar nu-i gaură-n cer. | |
| = Felicitări! | Rodean Stefan-Cornel [30.Oct.10 13:40] |
| Foarte mult mi-au plăcut toate, cu deosebire primul și ultimul! Cu regret o spun, doar un sentiment de "oarecare bun simț" mă împiedică să las o steluță (deși citesc cu mare plăcere haiku și am acumulat unele cunoștințe teoretico-metodologice în domeniu, deoarece nu am scris niciodată așa ceva, las pe alții mai în temă să pună distincțiile cuvenite). S-a comentat foarte frumos și de ceilalți colegi, mie nu-mi mai rămâne decât să adaug: - foarte interesant mi se pare la primul tristih primul vers; putea să fie și "drum abandonat", sau "sosea-n ruină", dar nu ar fi avut același efect; nimic nu ne duce mai bine cu gândul la "trecere" (apropo și de comentariul Florentinei), decât podul; - la al treilea haiku eu văd o excepțională opoziție între planuri, subliniată tot de primul vers; firele de iarbă puteau să iasă printre scândurile oricărui obiect, dar... "barca pe uscat" este ceva magnific; cum altfel, din moment ce "a trage barca pe uscat" știm ce semnificații are în contradicție cu speranța, cu reușita în viață sugerate de firele de iarbă care "izbucnesc". Felicitări! Cornel | |
| = Re: Florinel, Cornel | Dan Norea [30.Oct.10 14:24] |
| Florinel, în legătură cu versul "brumă peste flori", știu că mesajul e bun, mie forma nu prea îmi place. Soluția cu zloata nu mă încântă. Nu știu ce zice DEX-ul, dar în mintea mea zloata e ceva murdar, opac. Ori eu vreau ceva limpede, în care să se oglindească o stea. Pentru că acolo elementul puternic e contrastul etern (steaua) - efemer (obiectul ruginit). Cornel, am reținut ceva important și voi modifica o literă - sună mai bine "barca" și nu "barcă". Mulțumesc pentru aprecieri. | |
| = Re: declin și prospețime | Dan Norea [30.Oct.10 14:38] |
| Cristina, tu nu ai nici măcar nivel 50? Comentariul ți-a apărut cu mare întârziere și din cauza asta nu l-am văzut. Cu șezlongul, ai dreptate, așa mi l-am imaginat și eu. Pânză înflorată, decolorată și chiar destrămată ici-colo. Inițial am scris "șezlongul destrămat", dar mi-am dat seama că nu sună bine și l-am înlocuit cu "șezlongul descleiat". La ultimul, cu "punte de legătură între apă și uscat, viață și pustiu", vii cu o semnificație nouă, care îmi place. Asta e și ideea, ca cititorii să găsească interpretări noi, la care autorul nu se gândise. Mulțam pentru vizită și semn. | |
| = Flori congelate | Gheorghita Ionescu Eugeniu [31.Oct.10 13:20] |
| Cauta cate un daimyo pentru fiecare strofa;de unde? | |
| = no. 3 | Anca Roshu [31.Oct.10 13:44] |
| e preferatul meu! cu steaua polara in zapada topita... la primul as zice si eu ca ar 'suna' mai frumos plapand razbat decat timid. si la ultimul, daca-mi e permisa interventia, l-as vedea mai bine asa: barca pe uscat prin scanduri tasnesc fire de iarba. sigur, e doar o parere... | |
| = Re: Flori congelate | Dan Norea [31.Oct.10 13:58] |
| Domnule Gheorghita Ionescu Eugeniu, recunosc cu umilință că m-ați băgat în ceață. Iată ce zice wikipedia: "Din punct de vedere literal, în limba japoneză, daimyo înseamnă “mare nume” (dai=mare și myo=nume). Era un fel de domnitor feudal aparținând elitei samurailor care a apărut în secolul al XVI-lea ca vasal direct al shogunului." Cum poate fi căutat un daimyo? De ce să-i caut și de ce câte unul pentru fiecare strofă? "de unde?", asta zic și eu. Nici titlul nu mă ajută, dimpotrivă. La limită, aș putea să-l iau drept un compliment, florile congelate fiind haikuurile mele. Dar oare e așa? Poate reveniți pentru a risipi ceața. | |
| = Re: no. 3 | Dan Norea [31.Oct.10 15:28] |
| Anca, mă bucur, ești prima care l-a așezat ca no.1 pe no.3. La ultimul, versul propus de tine "prin scanduri tasnesc" are două dezavantaje. Mai întîi că iarba nu țâșnește prin scânduri, ci printre. Mai apoi, eu țin la structura clasică 5-7-5. Și nu mi se pare că "țâșnesc" este mult mai sugestiv decât "izbucnesc". Dar, una peste alta, vizita ta și faptul că ai emis aici niște păreri pertinente, mă bucură și mă face să te aștept cu plăcere și altă dată. | |
| = re dan | Anca Roshu [31.Oct.10 20:17] |
| fiind total necunoscatoare in ale regulilor genului de poezie pe care l-ai postat tu aci, n-avea cum sa nu-mi scape faptul ca propunerea mea incalca forma 'clasica' a acestui haiku... asa ca, pentru ce am zis mai sus, sa ai in vedere totala necunostinta de cauza (care numa' cinste nu-mi face, da' asta e...) a unui cititor de poezie, dar nu foarte asiduu... ca nu poa' sa tasneasca prin, ci doar printre, e drept, m-am gandit si eu, da' cumva ma gandeam ca, in poezie macar, orice ar trebui sa fie posibil... :) cu tasnitul fata de izbucnit ai dreptate... singura mea 'problema' la no. 4 este ca nu imi place cum iese cadenta la versul 2 din cauza acelui 'printre'... acum ca am inteles care e ideea cu 5-7-5 o sa ma mai gandesc si poate mai revin... daca tot m-ai invitat asa frumos! :) | |
| = Asta-i! | Gheorghita Ionescu Eugeniu [31.Oct.10 20:18] |
| Daca un japonez ar citi numai ultima strofa din poezie ar aprecia ca este un "poem de viata"a unui daimyo pregatit sa-si faca seppuku. | |
| = Re: Anca Roshu, Gheorghita Ionescu Eugeniu | Dan Norea [31.Oct.10 22:27] |
| Anca, in haiku nu se pun problemele ca in poezia clasica. Nu rimă, nu ritm, nu cadență. Singura restrictie formală este acel 5-7-5, dar in ultima vreme nici asta nu mai e obligatorie, a apărut noțiunea de haiku liber. Eugeniu, păi ăsta e unul din cele mai mari complimente posibile - că un japonez ar putea considera unul din haikuurile astea drept poemul de viață al unui daimyo, gata să-și facă seppuku. Mulțumesc prea plecat. | |
| = chestii de ev mediu japoez | Gheorghita Ionescu Eugeniu [01.Nov.10 15:45] |
| Vezi numai ca...decizia nu-i apartinea,ea venea"cu picioare"de porunca.Poemul de viata era de fapt un epitaf pe care cel in cauza si-l compunea inainte sa....ceara sa fie secondat de un prieten care..... | |