| = "nu-i nevoie să-ți fie clare toate de la prima citire" | George Pașa [16.Oct.10 21:34] |
| Rareori ai realizat așa schimbări de ton. Nu spun că e bine, nu spun că e rău, poate că totul este dincolo de acestea, mai ales că trebuie să luăm aminte la ce spui aici: "din cântecul vieții ce-ai scris aia rămâne după ce-ai trecut poarta nu se mai poate schimba nici o notă nimic improvizat și nimic la voia întâmplării". Foarte faină mi se pare și chestia asta cu "vibrația de cântec": "deocamdată în memoria mea anna sparge cana este o vibrație de cântec". Nu înseamnă că restul e în afara măsurii. E un text dens, cu inserții personale destul de reușite. Poate că finalul aș fi dorit să fie altfel, dar tu știi mai bine. | |
| = din viață | Ioan-Mircea Popovici [16.Oct.10 21:38] |
| eu iti povestesc aici din viata. daca inventam puteam schimba. numai ca aici sunt multe radacini dintr-o singura samanta. cum s-ar zice: se va vedea mai tarziu. de fapt azi am fost tare impartit in a face drumul in noaptea asta sau sa raman acasa. | |
| = Din viață am cules și eu | George Pașa [16.Oct.10 21:51] |
| Eu n-am spus că n-ar fi din viață. Dar aceasta nu exclude lipsa de stil. Slavă Domnului că tu nu duci lipsă de așa ceva! Și nici n-am avut intenția de a-mi da cu părerea. Dacă nu ar fi fost cum spui, nu ai fi încadrat la personale. Văd că ai făcut o "rocadă" și versurile remarcate de mine au devenit poartă! | |
| = loc de noduri | Ioan-Mircea Popovici [16.Oct.10 22:10] |
| rocada o facusem inaintea sublinierii tale ti-am lasat insa loc de noduri m-as bucura sa identifici locul acela aici e un punct de sprijin ca o piatra unghiulara "spărgându-l interior în care suma unghiurilor este mai mare de două unghiuri drepte" | |