Comentariile membrilor:

 =  Semn.
Ioan Barb
[29.Sep.10 21:34]
Un poem al singurătății și al abandonării sinelui în fața apelor ce oglindesc existența umană. Finalul este remarcabil:

"femeie calmă ca luna
hrănea apa
pentru că era iarnă
iar acasă nu o mai aștepta nimeni și nimic din ce iubise"

Finalul lasă mai multe posibilități. Am citit cu plăcere.

 =  sunt imagini
paul blaj
[30.Sep.10 14:29]
care te urmăresc toată viața. și intensitatea lor nu e cea a sentimentului ci aceea a frigului... mulțumesc, Ioan, pentru popas & rânduri.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !