| = nu mai putea rămîne nicio clipă | Silvia Goteanschii [12.Sep.10 18:39] |
| sunt trei momente cruciale aici: drumul, cu dublă și opusă semnificație, întoarcerea sfârșitului și sfârșitul întoarcerii; simbolul roșului și paznicul hainelor, care prin reunire devin un act probatoriu al morții. dacă aș fi avut steluțe, aș fi lăsat una în drumul tău, pentru versurile cu tâlc și dincolo de ele. silvia | |
| = când paznicul mi-a spus | Ioan-Mircea Popovici [13.Sep.10 08:47] |
| iar-o-slavă de cuvinte așezate pe-un drum ca o șa(h)radă în radă "paznicul m-a rugat să-i dau încă de pe-atunci hainele, fiindcă nu mai putea rămîne nicio clipă." despre restul vorbește tăcerea. | |
| = ... | iarina copuzaru [13.Sep.10 14:49] |
Silvia, ești foarte drăguță. Și pentru încurajare, și pentru felul în care deslușești. Ioan, șarada mi s-a arătat înainte de drum. Iar pentru că n-am dezlegat-o, am plătit cu însuși drumul mulțumesc amîndurora. | |
| = diptic de-o parere | Ioan-Mircea Popovici [13.Sep.10 16:47] |
| 1. asta zic eu nu poti sti niciodata pe unde-i sfarsitul drumului "eram aproape la sfîrșitul drumului" replica ta e mai potrivita prin padurea lui Dante decat pe un drum "bine, omule, dar în față e roșu, semn că animalele vor pradă tînără." 2. drumurile sunt nervurile vietii nu conteaza niciodata capetele atat cat conteaza tot drumul trait clipa de clipa si asumat fara surpari | |
| = ... | iarina copuzaru [13.Sep.10 16:54] |
De accord. dar poate fi și pădurea lui Dante prenatală. adică exact drumul dinaintea drumului. | |