| = O ploaie neagra de singuratate flageleaza speranta | razvan rachieriu [01.Sep.10 12:25] |
| O ploaie neagră de singurătate flagelează speranța roasă pe la încheieturi, cu asfințitul lichefiat ce curge în rănile-i roșii și omul văzut ca un călător ce-și depune ființarea în interstițiile bucuriilor și ale tristeții, ce este încântat că încă se mai mișcă uneori ordonat, alteori haotic în fiind. | |
| = . | Leonard Ancuta [01.Sep.10 13:45] |
| e ceva in strofa 1, dar spus anevoios cu inconvoaie si cu bocet. poate mergeau cuvinte mai indraznete. iar restul sta sub aceasta lipsa de indrazneala. | |
| = a te mișca haotic în fiind | Dumitru Mălin [01.Sep.10 20:10] |
| Răzvan: Numai tu puteai spune așa ceva "a te mișca haotic în fiind". Cum nu mi-ai dat mie în gând, doamne, un asemenea titlu la ce am scris mai sus? Leonard: Și mie mi se părea că am înaintat timid și indecis prin ploaia mea neagră de singurătate. Așa că am ținut cont de sugestia ta (țin mereu cont de sugestiile care mi se par pertinente!) și am modificat câte ceva nu doar în sensul de "mai îndrăzneț" ci mai ales a la "unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul". Nu știu dacă așa e mai "îndrăzneț". Ce zici? Vă mulțumesc de trecere la amândoi și să ne recitim cu bine! Dumitru Mălin | |
| = da | Leonard Ancuta [01.Sep.10 20:27] |
| mi se pare mai indraznet, mai inchegat acum. zdreanta de viata inca parca suna cumva in ureche, dar restul e ok. | |
| = "dar omul cu suflet nu doarme" | cezara răducu [01.Sep.10 20:59] |
| strofa a doua și a treia ar putea fi lait motiv pentru o rapsodie de toamnă.sunt extraordinare, exact cum e nostalgia asta care mă locuiește de ceva vreme.numai în singurătate poți să taci, mi-a spus un poet. deosebit poemul, rara | |
| = dragostea cu care va vindecati inserarile | Dumitru Mălin [04.Sep.10 20:20] |
| Multumesc Rara. Uite asa ma faceti voi cei mai tineri sa va citesc si eu si sa va admir izbanzile sensibilitatilor. Si daca aceaeasi nostalgie ne locuieste inseamna ca avem casa sufletului asemanatoare intru poezie si spleen. Voi mai aveti macar dragostea cu care sa va vindecati inserarile, sa v-amagiti diminetile netrebuitoare. Dar eu ce mai am? Carnea impovarata si sicriile calde-ale spaimelor de toate felurile! E si asta o avere, nu? Sa ne citim cu aceeasi bucurie! Dumitru Malin | |