| = niciodată n-am pecetluit atâta plin | Iakab Cornelia Claudia [02.Aug.10 02:20] |
| extrem de cald, mai putin incifrat ca-n alte dati. prima stea misterioasa roteste un compas de lumina ne masoara privirea si ma simt pasare tanguitoare dorului e ceva acolo sus ce parca imi e sortit uite asa o putere de neinteles spre care ma indemni de ce se desface o bucla de timp prinsa-n stele rebela miscare insa gratiile canta mai aprig | |
| = "botezul cuvântului" | Maria Gheorghe [02.Aug.10 05:42] |
| « îmi plac poveștile cu viață de dimineață » Aceste cuvinte-alese îmi foșnesc a plenitudine... « niciodată n-am pecetluit atâta plin soarele coboară după zidul cetății clipa cântă de bucurie în mijiri timide prima stea » « atâta plin », in fiecare rând din poveste... | |
| = dilema lui Hermes | Ioan-Mircea Popovici [02.Aug.10 18:09] |
| "aștern de-un septembrie senin" aerul cald și umed deforma lucrurile evenimentele o luau în sens invers "vântul prielnic de august se transformase-n ploi de julie" "luând vaporul spre arhipelagul de mâine" ne-am trezt în dilema lui Hermes | |
| = e o scriitură parcă din și pentru altă generație | Ecaterina Bargan [02.Aug.10 23:30] |
| mi-am dat seama că nu-mi plac poeziile rimate și nici cele sublime. Nu-mi place scrisul frumos, muncit, îngrijit; adjectivele bucuroase, subtilitățile provocatoare de final; repetarea unui lexic pe care îl știu pederost din scrierile dumneavoastră; repetarea, în genere. E o scriitură aici parcă din și pentru altă generație; scuze. | |
| = sunt acri strugurii | Ioan-Mircea Popovici [03.Aug.10 03:03] |
| sunt acri strugurii Katerino plecarea ta intarziata este din partea a doua din punctul de inflexiune in care prietenii imi devin dusmani si strainii imi sar de gat a prietenie "în botezul cuvântului fără de început și fără sfârșit ne-am pus pe umeri darurile din care-au crescut aripile" stiu stradania ta de-a versifica generatiei de asfalt ii sunt prea dulci pepenii bucurie mare mi-ai facut ca ai dat jos masca nu esti singura drum bun oglinda prin care trece fum are puteri magice cand vei cotcodaci nu cauta oul de aur acelasi graur alta gaura caut in pohema mea o rima ce ciudata sradanie de-a surpa strepezirile-mi sunt straine vulpile sobolanii si serpii idiot turbinca! | |
| = "Peceți de taină" | George Pașa [03.Aug.10 13:03] |
| Eu am ales de aici următoarele versuri (nu înseamnă că altele ar fi lipsite de sens): "pe scra mea a căzut o pană de pajură semințele cu miez au rodit pana fericirii e-n cupa roșie cei csre s-au pripit s-au risipit în botezul cuvântului fără de început și fără (de) sfârșit ne-am pus pe umeri darurile din care au crescut aripile ploile de julie vântul prielnic de august aștern de-un septembrie senin niciodată n-am pecetluit atâta plin" Și eu am căutat aici rimele, dar nu am găsit decât ritmul interior (o altfel de melodie, fără stridențe ieșite din cadențe). Aici cuvintele chiar vin acolo unde trebuie, deși au fost și cazuri în alte poezii unde ele zburătăceau printre aluviuni. Nu poți avea mereu certitudine, dar nu se poate spune că o poezie plină de sensuri poate fi inferioară uneia care se străduiește să dea vreun sens... nimicului. Deși fără nimic, Totul ar fi mai sărac. Totuși, apropo de rătăcire, oare nu se mai întorc și fiii risipitori? | |
| = sunt confuză | Ecaterina Bargan [03.Aug.10 22:50] |
| viață-dimineață, rodit-risipit, cei care s-au pripit s-au risipit. sunt câteva rime, cred, involuntare. din răspunsul dumneavoastră îmi vine greu să înțeleg ce doriți să-mi transmiteți prin cuvinte ca acestea: in care prietenii imi devin dusmani; bucurie mare mi-ai facut ca ai dat jos masca/nu esti singura/drum bun; cand vei cotcodaci/ nu cauta oul de aur/ acelasi graur/ alta gaura. și mă tem să-mi presupun adevărată înțelegerea. aș prefera un răspuns neversificat și fără subtilități, de unde să primesc un mesaj direct, fără ocolișuri și metafore. | |
| = doua chei | Ioan-Mircea Popovici [04.Aug.10 10:36] |
| posibil literele sa se aseze aiurea nu stau sa la ordonez ca-s pe fuga uneori mai volburat alteori mai malos depinde pe unde curge si ce aduce cu el fluviul textul are doua chei precum partitura unui pian una din chei fiind aici: "luând vaporul spre arhipelagul de mâine păstrez gustul de alge și mireasma țărmului " las aici raspunsul in proza Tarmului despre care aflu ca exsita lume care-i cunosc toate tainele vorba lui Alexis: dar povestea alba si papagalul meu unde-s? acum cand sfaraie cafeaua si soarele-i mai sus de brau eu traversez prin con de umbra un vad prin volburatul râu tu stii cum s-a facut izvorul oglinda visului tau sfant si cum a incoltit samanta sub brazda gandului-pamant pe unde canta-n noapte luna doar s-a atins de Infinit si din izvorul cu luceferi tu mi-ai zambit si-ai inverzit un nod ce-l netezise Tympul si-l slefuia cu praf de stele facand din panza Penelopei urzeala gandurilor mele e doar un incaput de cantec voi reveni cat mai curand in raza unui far din delta mutand o tura din alt gand | |