| = bunăciune | Silvia Goteanschii [27.Jul.10 11:25] |
| s-ar fi putut numi chiar "odă curului de femeie" pentru că nu mi se pare contraindicată cel mai mult îmi place nerușinarea poemului, erotismul acesta impertinent stundențesc și ultimul vers cu proprietăți emoliente parcă umblă vîlvoi prin cuvinte hormonii, ce belle vedere, non e vero? cu simpatie, silvie | |
| = ... | Leonard Ancuta [27.Jul.10 14:55] |
| citesc aceasta poezie la modul particular, adica adresata nu barbatilor, ci acelui grup restrans de baieti care statea pe banci in Grozavesti (nu in regie) si dadea note gagicilor, in timp ce savura Gambrinus la litru sau vodca sau rom la jumate (intre 800 si 1000 de lei la chioscurile din zona, cel mai scump la Blida. apoi erau terasele, unde de cele mai multe ori beam pe datorie, fiindca aveam si eu un Ceas, pe care il lasam garantie o zi doua, pana faceam rost de bani sa platesc consumatia - de multe ori se intampla asta cand mai cunosteam cate-un cur d-asta bun de studenta - de altfel am descris vremurile astea in noul meu roman care va aparea la Tracus Arte, !NFERNUL. fiindca sub semnul Ceasului am trait un an de zile daca nu mai bine. asadar in tecstul tau vad o evocare comuna unui grup de circa 1000 de barbati, nu cred sa fi fost mai multi in vremea aceea in zona. asadar ma intreb, avand in vedere ca eram dintre cei care faceau la fel, oare cat de aproape eram unul de altul? | |
| = . | Vasile Munteanu [27.Jul.10 22:07] |
| mulțumesc, Silvia, pentru lectură și pentru cuvinte. Leonard: la ultimul nostru dialog, printre altele, afirmai (vizavi de sexul oral ca temă poetică): "cred ca mai bine de 90% din populatia globului a participat la o scena precum cea descrisa mai sus, deci consider ca tema in sine poate sa provoace orice stare, e clar ca acele persoane nu vor sa-si recunoasca sau sa accepte participarea si implicarea lor in ceea ce se numeste initiere, si sexul este o etapa de initiere,"; deși nu am să te întreb de unde ai intuit/dedus procentul, în sfârșit îți dau dreptate: da, deși fizic posibil să fi fost foarte aproape unul de altul, îmi permit o mică observație: nu despre "cur" este vorba în textul de mai sus; și nici despre "amanet/are"; mă rog, după cum se spune, "frumusețea este în ochii privitorului"; nici nu ar fi ceva de neimaginat: doi ochi - două...; pe mine nu mă deranjează cum citești (nu ar avea cum); pe tine? după cum îți spuneam la textul cu pricina (cel cu sexul oral): te concentrezi prea mult asupra ambalajului; relaxează-te, interiorizează-te...; nu de alta, dar este posibil să nu îți facă bine la roman (despre care puteai să îți faci reclamă în altă parte, dar știu că nici un mijloc nu ți se pare... - alege tu adjectvul). | |
| = ...! | marian vasile [28.Jul.10 19:41] |
| E undeva o gură care poate să rostească. Cred că și un mort ar putea roși de multele și marile ticăloșii subsumate (nouă). Apropo de Mortu’! A murit. Iar m-a sunat Acela să-mi spună. Era beat, h.01.20. Cât despre poezie, e așa cum am mai spus-o: nu Ceasul!!! Ci gura care rostește despre el. Fără aceasta, post. (post-meridian). „Cum ne mai trosneau gâturile pe sub umbrelele teraselor din grozăvești”, zici?! E undeva o seara unde se mai poate auzi. Cu bine, ine(galabile), ne (rutatule, am vrut să spun „derutatule”, dar nu mi-a ieșit), e! | |
| = interesantă. | Dely Cristian Marian [28.Jul.10 22:12] |
| cred că e pentru prima dată când citesc un text care se opune curentului, în sensul că, aici, cuvintele cu tentă sexuală exprimă altceva. există originalitate și e bine dozată. (ploaia mi-a dat gânduri tigrate) deși poezia în sine este pătrunzătoare și interesantă, nu pot spune că am trăit-o. însă, aici, arta are pulpă. cu mirajul lecturii, cristian | |
| = . | Vasile Munteanu [29.Jul.10 05:05] |
| conFrate, există undeva o rostire căreia nu îi mai crește gură; cât despre ticăloșii... să lăsăm ticăloșii să judece; a cui viață e mereu dreaptă sau mereu curbă? vorba mai experimentatului Sibiceanu (sper să mă ierte de pomenire aici), cât suntem vii, zic să (pe)trecem pe roșu; că doară viața nu e semafor...; și, da, seara se mai aude; se aud câinii-n Giurgiu... îmi pare bine domnule Marian că aîți găsit textul de față interesant; cu toate acestea, nu știu cărui curent se opune, alternativ sau continuu? mulțuesc pentru lectură și semnul despre. | |
| = .. | sophie polansky [29.Jul.10 07:15] |
| e frumoasa si curata strofa asta: desigur inima noastră a fost mereu un motel pervers intitulat: Belle Vedere în holul de la recepție un pictor insignifiant desena zi și noapte uși sinistre uși cu sex în loc de vizor și guri în loc de clanță nu ca restul nu ar fi construit cu aceeasi atentie, dar mi-ar fi placut ca si strofele anterioare sa fie mai sincere, mai deschise, mai convingatoare. desi recreezi zilele de atunci, parca lipseste savoarea, mireasma a ceva de atunci. | |
| = . | Vasile Munteanu [29.Jul.10 07:25] |
ciudat este că tocmai strofa respectivă (mă refer în raport cu celelate) e o ironie construită pe un suprarealism exclusiv "onomastic"; prin urmare, dimpotrivă, abia restul textului are doza lui de realitate; observația ta mă pune în dificultate - chiar n-am reușit să depășesc gradul de implicare directă? și n-am reușit ca, dintr-o comunicare (re)cognoscibilă, să conturez un cadru general pentru idee? mulțumesc. | |
| = aud cum vine timpul pe la spate | sophie polansky [29.Jul.10 07:47] |
| este evidenta ironia intregului text cu subtilitatile ei, accentuata in strofa asta cred ( in care suprarealismul asta confectionat, ostentativ mi-a placut + spatiul scenic bine ales care are si el conotatiile lui), dar la ce ma gandesc eu cand citesc textul este la drumul asta pe care-l fac acesti baieti. si povestea incepe de fapt la " desigur toti eram urati". e ca-ntr-un film storyul tau si din cand in cand am impresia ca sari peste cadre, voit sau nevoit, ca nu am detaliu, cum am inspre final; sinceritatea, adresarea devin, cred de neinteles si pt noi autorii, d-apoi pt cititori. nu stiu despre care sinceritate ar fi vorba( ca tot ziceam in comentariul anterior ), evident ca una a personajului, personaj care e viu, dar cam mut. lasa-i sa vorbeasca, lasa-l sa existe acolo pe strada, unde-l vezi. | |
| = "din spate", sau să spunem... că noi privim spre viitor | Vasile Munteanu [29.Jul.10 08:07] |
| o să încerc să sugerez altceva; mie, de exemplu, mi-a plăcut "Portocala mecanică"; deși existenței, în întregul ei, îi recunosc gradul de ordine (nu aduc în discuție un "plan", dacă el există, oricum ne este inaccesibil), refuz să atribui zilelor "coerență"; mai ales că, dacă toate personajele s-ar face înțelese exclusiv prin intermediul limbajului, așa cum propui, nimeni nu ar mai înțelege pe nimeni (și nici pe sine); de aceea (în limitele silogismului ad-hoc), "prezența" personajelor este un imperativ, "verbalizarea" lor... nu prea; adică ideea de care antepomeneam se construiește în jurul lui "este", nu în jurul lui "rostește"; pentru ca, la final, din cadre aparent incoerente, să rezulte acest "întreg" ordonat (aparent) paradoxal. | |
| = ... | sophie polansky [29.Jul.10 08:13] |
| am vrut sa spun de portocala ca redai ceva din acea lume, dar m-ai inteles gresit sau n-am stiut eu cum sa explic.. tot la este ma refeream si eu. singurul exemplu care-mi vine in minte si la care m-am gandit de prima data cand am citit textul este simfonia lupului. | |
| = . | Vasile Munteanu [29.Jul.10 08:19] |
| cu siguranță vina principală este a mea; eu înțeleg greșit tot timpul; de aceea și această nevoie de cuvinte; înțelegerea s-ar manifesta (așa cred) printr-o liniște asurzitoare; în plus, nu cred că trebuie să ne preocupe gradul de implicare în acest tip de vinovăție (cel puțin eu nu îmi pun această problemă); importantă, ca să parafrazez un poet veritabil, e o nelămurire și mai mare. cu multă plăcere. | |