| = Iann și universul său ciudat | Dana Banu [14.Jul.10 09:47] |
| de multe ori îți citesc textele încercând să îmi dau seama ce se mai întâmplă prin lumea ta privite din afară poeziile astea par niște răvașe ascunse în sticlă și aruncate în ape de cine știe ce îndepărtat supraviețuitor e uimitor cum reușești să câștigi atenția și să inciți lectorul, operezi cu tot felul de simboluri, creezi atmosferă, arunci năvodul departe e clar că fiecare cititor are dreptul, libertatea, de a recompune și a da textului sensul său, amprenta auctorială însă în cazul ăsta e foarte puternică, parcă îți vine să-l iei pe autor la întrebări, să îți explice simbolurile, să îți povestească poezia dragă iann, n-am mai intrat demult cu semne în lumea asta a ta dar văd că ea există încă și e mai vie ca niciodată cu bine, elian | |
| = de pe insula de maine | Ioan-Mircea Popovici [14.Jul.10 10:02] |
| "cercul se închide cu toate că din acest cerc lipsește un punct" n-ar fi păcat, elianule, ca-n miezul verii să nu ne bucurăm de insula din ziua de ieri și indiferent de furtună să ne găsească cândva în insula de mâine? că prietenul nostru matematicarul cu zarul și-a adunat nodurile-ntr-un năvod și-a zis: "Aplicand principiile teoremelor de existenta, concluzia este clara: Fericirea exista. Si daca exista, e mare pacat sa nu o traiesti. Asa se face ca-n povestea albaaaaastra de ieri sunt urmele mele din insula de maine..." ma bucur ca sticla a ajuns la tine elian... stradela vantului ne asteapta... salutari de la echipajul meu... aceeasi prietenie, semnul nostru de langa Ovidiu, aceleeasi cupa, cu lacrima poetului... semnatura, pe nota de plata, cu bucurie, sa fie! Yann((e)luka) | |
| = //?! Mă bucur de cele dobândite de tine | Iakab Cornelia Claudia [14.Jul.10 21:12] |
| "dacă vrei poți să-mi răspunzi alternativ în orice cântec există un loc de bucurie și dragoste" poem cu mare grija alternativa adanca a fost cauta cum cititul inainte de voce am luat la citit si recitit de zeci de ori. am atatea in minte ca nu ma pot concentra cu adevarat, dar imi place ideea, sentimentul, ma intreb de unde provine, din ce si de ce caci nimic nu e gratis, ma opresc la tehnica// oare pe ce pricepere merge poetul? | |
| = De la cuvânt la faptă și invers | George Pașa [15.Jul.10 10:13] |
| Acordurile psalmice mi se par potrivite în contextul poemului. Lumea aceasta o poeziei lui Ioan-Mircea mi se pare minunată, chiar dacă multe nu devin inteligibile decât în timp, dar simt sufletul care se află dincolo de rânduri. Ca să folosesc un șablon, e o lume minunată aici (cred că și Dana a vrut să spună același lucru, "ciudat" fiind în sensul său pierdut, adică "minunat", din rus. "чудесно" - ciudesno). Poate pentru unii schimbările acestea ale discursului nu prea dau bine, însă eu m-am obișnuit cu acest stil. Impresia că avem de-a face cu un dialog viu între un eu și alții, între eu și sine, deschide mult orizonturile interpretării, în ciuda unei aparente închideri programatice. Dincolo de orice analiză aridă, important pentru mine este ceea ce poate recepta și un cititor nespecializat: învățăturile care vin din memoria ancestrală a umanității. Dincolo de substraturile estetice, morale, ideologice. Adică un fel de trecere a cuvântului în faptă și a faptei în cuvânt. | |
| = da, чудесно(ciudesno) | Dana Banu [15.Jul.10 17:45] |
| da, "ciudat" cu sensul său de "minunat" | |
| = oglinda prin care trece fumul | Ioan-Mircea Popovici [15.Jul.10 20:38] |
| ce frumosi sunteti voi si ce putin trebuie sa-ti acorzi slabiciunea unei singure ispite fericirea! poate e o treapta din scara fara nume undeva-candva cand nu vor mai fi intrebari si nici ezitari se va vedea totul de sus pana jos ca-n stilul smuls oglinda prin care trece fumul poate-i aceeasi oglida prin care privea elian si ploua in seara in care ne-am cunoscut va rog nu luati acesta un raspuns conjunctural. esenta sta-n acest mesaj: "(îți aduci aminte, Igitur, ce spuneai? “ai fost mereu dispus să mă asculți, să îmi dai sfaturi. M-ai ajutat să privesc lucrurile mai detașat și să nu mă consum pentru orice prostie............" important este ca toate cele trei puncte de vedere sunt precum culorile din spatiul culorilor de baza din algebra culorilor care stau la baza televiziunii in culor. nu explicitez. ceea ce este este suficient sa fie. ce nu este, oricatata incantatie ar fi, la ce-ar folosi... am maiavut un comentariu care a disparut... la testele mele nimic nu este off topic. imi cer scuze, Zero si Infinit verifica aceeasi ecuatie. Cine o stie, mi-ar face placere sa zic: da! | |
| + ... | Marta Cremeny [15.Jul.10 23:56] |
| un text impresionant, amplu, care, după cum remarca și George Pașa, se sustrage unei analize aride, un text care, dincolo de orice interpretări, are, pentru mine, o mare calitate: aceea de a impregna în cititor o stare de trăire poetică (știu, sună anost și expeditiv, totodată, dar chiar asta am simțit), un text cu muzicalitate interioară captivantă, care compune o lume, o atmosferă cumva sfâșietoare, ca o ultimă privire, deși nu înțeleg mecanismul prin care reușește să lase senzația asta, o contemplare și o confesiune, în fine, sunt multe adunate aici, și prea puține pe care le pot spune eu, însă chiar mi-ar părea rău ca acest poem să rămână neremarcat. cu scuze pentru justificarea lacunară. p.s. nu este un răspuns la ,,diminețile de iulie", care sper să nu se încheie, ci o apreciere a poeziei. | |
| = de jur împrejur | Ioan-Mircea Popovici [16.Jul.10 21:58] |
"din amănunte să luăm semințele cu miez care dau roade" uite cum se nasc cercurile de apă în focarul elipsei mele fagurele se scurgea încet o picătură dintr-o pictură cade pe frunza nucului din miezul miezului de vară spre seară cactusul înflori iară spre locul tău de barcă lângă dig de-a curmezișul cercul picăturii care umpluse paharul "în fine, sunt multe adunate aici, și prea puține..." | |