| = note proprii | Elia David [09.Jul.10 08:53] |
| la a 37-a afisare, spun: nimic nu se pierde pe drum dar cine cunoaste urmarea? pentru ca o urmare exista intotdeauna in aceasta rostogolire nevazuta a clipei catre inceputul eternitatii ei... "in ochiul pestelui... panzele albe..." | |
| = rostogolind clipa | Elia David [09.Jul.10 09:13] |
| "inceputul", fireste, intre ghilimele... | |
| = în cădere | Ioan-Mircea Popovici [09.Jul.10 09:53] |
| zalele armurii lui solzi argintii miruiti cu incetinitorul latratul de caine cheama acasa un colt de paine pe masa nori inveliti intr-un cerc dintr-un alt mister "la piciorul patului bila s-a oprit în cădere în ochiul peștelui harta cerului arde" | |
| = nelinisti | Anni- Lorei Mainka [09.Jul.10 10:58] |
| stilul tau neabatut bila se rostogoleste chiar si pe vreme de furtuna ochii pestelui sunt cruzi nu iarta | |
| = pânzele albe | Iakab Cornelia Claudia [09.Jul.10 12:48] |
| la a 78 a afisare in ochii pestelui panzele albe cititorul impins de curiozitate forta de inertie in moliciunea panzei perfect calm si nemotivat citeste o lumina ce senzatie minunata presupune un cer intunecat ori un cer de zi mohorat ori un vid strabatut de fulger cum spuneati : luminezi in decor doar ceea ce vrei sa se vada. de tinut minte "în ochiul peștelui harta cerului arde" era o harta in ochiul credintei cunoasterii tacerii sfioseniei se spune ca sufletele pestilor sunt suflete sfioase care nu aveau curaj in mecanismele creatoare sa abordeze ideea de uscat preferand maternul apelor, cat mai adanci daca era posibil. nu prea mi-se pare mie asa. eu nu vad o balena sfioasa, ori un somon, crap, somn, piranha, rechin. poemul incita. imi place sa construiesc pe langa fir, tocmai pentru a surprinde si mai bine tehnica, de la ce la ce . starea formeaza ochiul pestelui, el are doi dar sunt in parti diferite. nu stiu de ce imi amintesc de luna, de cum isi arata ea mereu aceeasi fata catre pamant, precum si subconstientul mereu aceeasi fata catre constient. harta trasee pe harta ard timp de un fulger citind restul scheletul unui film intreg ofera cu generozitate. actiune obositoare si indelunga precum efortul barcagiului de a misca barca prin alte stari intense. ploua. cum ploua? mai lent, intens, rascolitor...? mereu la atitudinea cititorului. iese curcubeul. cerul spalat, harta clara. departe, departe "tună prelung un inel de fum s-a pierdut pe drum" nu inteleg finalul in nici un fel, nu ca nu ofera, nu am cum sa il culeg.: "la piciorul patului bila s-a oprit în cădere" poate presupune spatiul ascuns al visarii, al cercetarii interioare pat, bila. fzic aici e cineva, poate chiar receptorul, poate transmitatorul, dar sentimentul prezentei e anulat si redescoperit in restul poemului. "la porțile levantului doar visele mai sunt vii" descopar o accentuare deci a visului in defafoarea realitatii materiale, a concretului. descopar semnificatia versurilor: "plouă vin cu barca să salvez pânzele albe" macar de dragul panzelor. sa le ferim de concretul defavorabil sperantei. probabil e mesajul-efort-scrisoare-pecete-yannelis | |
| = o iesire | Ioan-Mircea Popovici [09.Jul.10 21:22] |
| sigur ca-ntr-o poezie mai sunt si exagerari cum ar fi aceasta: ""la porțile levantului doar visele mai sunt vii"" e poate o provocare la actiune o iesire din ameteala asta fracturista accentele voastre cad bine pe portativ | |