| = Dragoș Vișan, | Ottilia Ardeleanu [29.Jun.10 22:44] |
| un romantic incurabil. și cred că asta spune totul: "să mă extragi din valurile oglinzii strâmbe cu palmele să mângâi razele din care tot mereu ne-alcătuim". oricare vers are o semnificație și o subtilitate poetică, este un aport sentimentului pe care frumos îl reliefezi. metafore de toată frumusețea nasc acel "cerc plan transparent". Ottilia Ardeleanu | |
| = chiar și-n vis alerg sî te prind.Dragoș | Ioan Barb [29.Jun.10 23:53] |
| Recitesc acest poem bun care este o carte de vizită a autorului. Strofa a doua este aproape ireală, "chiar și-n vis alerg să te prind din urmă", perezența trecerii, un tren de marfă ce străbate printre ciulini, iar ultima strofă te transpune într-un spațiu în care cercul ființei se circumscrie imensității mării. Imagini deosebite ce te determină să treci succesiv din interiorul ființei în exteriorul amprentat de imensitate și invers, iar curgerea timpului este marcată de trenul de marfă care poate duce zilele vieții dar și amintirile dragostei. Păreri. IOan. | |
| = Ottiliei | Dragoș Vișan [30.Jun.10 00:21] |
| Aș vrea să fiu mai pragmatic, vindecabil, însă mereu depistez că pot fiu și cum spui tu, dragă Ottilia! Ce fain ai spus aici: "orice vers este precum un aport al sentimentului" pe care vreau să-l transpun... Dar'ar Dumnezeu Bunul Drăguțu' să fie așa, că fără ajutor de la Măria Sa Sfântă Treime aș rămâne... marele anonim!... | |
| = lui Ioan Barb | Dragoș Vișan [01.Jul.10 00:58] |
| Mulțumesc. E un poem al regăsirii mele ca bărbat împlinit. Discul simbolizează fericirea. Iar femeia, avântul. | |