| = lumina ei plutește în atele | Claudia Minela Petre [10.Dec.18 14:27] |
| o metaforă deosebită, secondată de un epitet duios,, zorii blânzi''ce ,,sfințesc cu rouă/Tărâmul nostru de etern păcat...'' Un sonet puțin certat cu viața păcătoasă pentru care mai există o speranță atâta timp cât credem, chiar dacă soarele,,Țîșnește...-n raze ferecat''. Ștefan, de ce ții neapărat să ai doua catrene și două terține? Mi se pare ca o ruptură nejustificată finalul strofei a treia cu începutul ultimei strofe. Mi se pare? ,,Primesc cu mâini întinse, (amândouă .....................................? Această mană). Crist, crucificat,...'' Pană ușoară! C&M | |