| = dinspre matca, geniu si ofilirea geniului romanesc | Anni- Lorei Mainka [18.Jun.10 20:31] |
| dl Camelian Propinatiu - cita respiratie mi-a ramas dupa Bookfest am folosit-o in cele citeva texte aici pe site al dvs. a fost cel mai tare, inainte cel despre si cu I.CAraion articolul este un izvor de informatie de jos in sus, pentru mine cel putin, care ma uit in lume parca prin geamuri mate, egal ce faci pare ca nu mai vezi ori intelegi bine, deoarece totul este putin la stinga ori dreapta.... voi cauta - daca nu cade valul de austeritate si peste noi cei putini salvati prin enclavele vestului - volumul despre geniu Analiza dvs. are stil, haz, trimiteri si mai ales putere.... iar finalul - adevarul pur si gol golut | |
| = o poveste | Stefan Doru Dancus [04.Jul.10 14:39] |
| Dincolo de operațiile bisturiului sarcastic, autorul acestui material are dreptate într/o infinitate de problematici, indiferent dacă se referă la Paul Goma sau la multmediatizatul M. Cărtărescu. ORBITOR, volumele lui M.C., nu pot lua fața celor ce acordă Premiul Nobel. Nici N. Stănescu nu a reușit trecerea acestui obstacol. E o utopie să ne imaginăm că M.C. va lua vreodată acest premiu, oricât ar lătra ICR, USR sau ministerele noastre dragi și culturale prin mass medii străine. În altă ordine de idei, Cei 7 de care se vorbește aici au ambiții personale care nu permit, obiectiv analizând, o definiție de grup. Cum nici formula de 15 nu are aceeași apartenență la frontul comun sugerat. Dacă mi se vor lua în considerare spusele de aici, va fi un punct câștigat de către însuși dl. Camelian, care va vedea adevărata latură a situației literaturii noastre - adică faptul că ambalajul vinde produsul. Stop-cadrul numit IDOLII FORULUI intrigă oarecum pe orice constant cititor de cărți sau navigator pe site-uri culturale, dar nu-l înspăimântă, pentru că ȘTIE că presupusele ELITE nu există. Spartacus nu a făcut parte din ELITÃ, dar a produs un cutremur în istorie. Cazul local, cel al lui Eminescu, e relevant datorită tocmai morții sale despre care o revistă românească, în numărul apărut recent (OGLINDA LITERARÃ) ne aduce date noi și revoltătoare. În lumina acestui material, ne punem legitima întrebare: Eminescu era ELITA sau ucigașii lui s-au erijat în ELITÃ? Cât despre banii aruncați pentru mediatizarea un proiecte necompetitive pe plan internațional, spun doar că persecuția poporului român, organizată legal de AUTOELITA de azi, nu poate genera decât un vârf genetic, un alt Spartacus. Iar acesta va fi la fel de sângeros ca stăpânii noștri de azi. | |
| = Visuri de normalitate | Nicoleta Ionescu [08.Jul.10 09:29] |
| Admirabil articol, d-le Propinanțu, vă mulțumesc pentru aducerea în discuție a acestui volum. Ceea ce mă pune pe gânduri la această carte este subtitlul: "De ce o clasă de mijloc este de preferat "elitei " intelectualilor publici" Critica românească, prea numeroasă pentru prea puțină literatură, își permite să prefere, de parcă ar avea de ales dintre prea multe valori; a rămas cu aceeași alergie la ideea de elită, pe care o resimte aproape ca pe o jignire personală. Cu aceeași convingere că datoria sa este de a promova prin confecționare scriitori adulatori ai școlii literare a lui X sau Y și de a manipula în forță cititorii; este, desigur, nevoie de critică, dar nu de una constrângătoare, distrugătoare a tot ce se plimbă prin ograda vecinului. Cu naivitate cred în coexistența liberă a tuturor tipurilor de literatură, în așezarea naturală a valorilor, cu baza, mijlocul și vârful piramidei; aș prefera să fie mai mulți agenți literari și mai puțini critici nechemați. În literatura normală este loc pentru toată lumea, și pentru elite și pentru clasa de mijloc și pentru literatura de consum. Periculoasă e doar confuzia, încurcarea voită de etichete, devenită la noi o practică. Hățișul este atât de des, încăt, lăsând naivitatea la o parte, chiar nu știu dacă există soluții... | |